Poetul din peluza ”PETROLUL NOSTRU E NEMURITOR!”
V-am revăzut pe mulţi astăzi la scări
Ce dor mi-era! Şi cât mi-a mai plăcut!
Pe unii vă cunosc din deplasări
Pe alţii de la Strejnic, din trecut.
S-au dus de-atunci vreo unsprezece ani
Mi-aduc aminte bine acea zi
Mulţi dintre voi atunci eraţi puştani
Acum aveţi la rându-vă copii.
Ţin minte că la scări eram mai mulţi
Şi-am fost şi-atunci la fel de bucuroşi
Astăzi v-am regăsit dar mai cărunţi
Mai fără păr şi poate mai burtoşi.
E clar că nu mai suntem cum eram
Ne schimbă timpul ăsta nemilos.
N-aveam copii atunci. Acuma am
Şi-s şi eu mai cărunt şi mai burtos.
Pe unii vă ţin minte cum eraţi
Şi azi m-am bucurat că v-am văzut
Iar ceilalţi, să nu vă supăraţi
Dar v-aţi schimbat şi nu v-am cunoscut.
Pe lângă unii astăzi am trecut
Preocupat să nu-i pierd pe copii
Mulţi dintre voi pe umăr m-aţi bătut:
- Ce faci poetule? Nu mă mai ştii?!
Şi m-am întors spre unii chiar confuz
Şi un răspuns abia am încropit
Am căutat o cale să mă scuz:
- Ba da, te ştiu! Dar ai îmbătrânit.
Pe alţii dintre voi vă ştiu de mici
Pe-atunci abia dacă eraţi şcolari
Iar azi vă regăsesc pe mulţi aici
Că timpul trece şi v-aţi făcut mari.
Pe stadion veniţi mai de curând
Însă vă ştiu pe mulţi din cartier
Mă bucur să vă văd în primul rând
Voi sunteţi astăzi cum eram noi ieri.
Sunt mulţi copii în faţă la Palat
Purtaţi în cârcă de părinţii lor
Mă uit cu drag la toţi, e minunat!
Petrolul nostru are viitor.
Pe unii nu v-am mai găsit la scări
Să stăm la glume, poante şi poveşti
Sunteţi de mult plecaţi prin alte ţări
Dar gândul azi vă zboară spre Ploieşti.
Iar alţii aţi plecat altundeva
În ceruri prea de timpuriu v-aţi dus
Azi beau la Pom şi pentru voi ceva
Şi cânt să se audă până sus.
Pe drum spre Mediaş în acea joi
Un păhărel de ţuică am vărsat
Dacă te uiţi de undeva spre noi
Nea Sandule să ştii c-am promovat.
Nu v-amăgiţi că vom trăi pe veci
Cu toţii vom muri în viitor
Dar pân-atunci ne revedem la meci
Petrolul nostru e nemuritor!