De la jurnalism, la preoţie! Povestea preotului Marius Gheorghe care, în mai puţin de cinci ani, a reuşit să transforme radical o comunitate din Bucov şi să ridice o nouă biserică
 
Într-o vreme în care suntem privaţi de modele, Marius Gheorghe, de la Pleaşa (comuna Bucov), a conştientizat că preotul se poate transforma într-un reper important pentru cei din jur. Iniţial, a cochetat cu jurnalismul, ulterior şi-a găsit stabilitatea în domeniul financiar, însă chemarea sufletească i-a fost alta. Crescut de bunici şi învăţat de mic că „făr’ de Dumnezeu, nimic nu se poate“, Marius Gheorghe şi-a găsit liniştea odată cu îmbrăcarea hainei preoţeşti. A fost hirotonit în parohia de la Pleaşa, acolo unde a găsit o biserică goală, dar a ştiut dintotdeauna că „omul sfinţeşte locul“. Cu o viziune adaptată zilelor noastre, cu mult har şi răbdare, a transformat comunitatea într-o familie activă, cu perspectivă, cu dorinţă de schimbare.
Din 2017, preotul Marius Gheorghe este neobosit în tot ceea ce face. Îşi împarte activitatea între viaţa duhovnicească şi cea de familie, „şef“ de şantier, campanii umanitare, cariera în televiziune.
Pas cu pas
Când a călcat în parohia de la Pleaşa, a găsit o biserică „goală“. Nu s-a dezarmat. A ştiut că dacă a ajuns acolo are o misiune de îndeplinit. Cu răbdare, motivaţie, un strop de intuiţie, bândeţe, a reuşit ca, în mai puţin de cinci ani, să schimbe lucrurile în această comunitate săracă şi, oarecum, închisă din punctul de vedere al perspectivelor.
Oamenii au început să calce pragul Bisericii, dar cel mai mult l-a încântat apropierea copiilor de cele sfinte.  Cum a reuşit? „La început a fost Cuvântul...“ 
Biserica nu înseamnă a lua, ci a da! O oferi iubire, încredere, a ajuta şi a schimba în bine. Şi-a dorit din tot sufletul să aducă în prim-plan esenţa reală a ceea ce înseamnă Biserica, ştergând din gândirea colectivă parte din petele cu care a fost mânjită această componentă esenţială a societăţii şi a sufletului. Şi a început prin a-i da flămândului să mănânce, celui înfrigurat i-a pus o haină, celui deznădăjduit i-a readus încrederea. S-a axat foarte mult pe acte filantropice, unde a rămas uimit de modul în care Dumnezeu a lucrat.
„Este foarte greu să atragi resurse. Eu nu adun bani în biserică de la lume pentru diverse scopuri. Dar când vrei să faci bine, ei vin“, ne-a mărturisit preotul, dându-ne nenumărate exemple cu modul în care a reuşit să atragă fonduri pentru cadouri, rechizite şi tot felul de alte acţiuni. 
„Nu dai din ce ai, ci din ceea ce eşti!“
Campaniile umanitare, în care este implicată Biserica din Pleaşa, au devenit o constantă. Atunci când îşi pune în gând să ofere ceva, se consultă cu cadrele didactice şi reprezentanţii Primăriei din Bucov pentru a-i identifica pe copiii nevoiaşi, astfel încât selecţia să fie cât mai corectă. Astfel, cei mici de aici au primit biciclete, ghiozdane cu rechizite, dulciuri, haine şi multe altele. 
Împreună cu cadre didactice, cu voluntari, cu persoane specializate, a organizat tabere pentru cei mici, cu rol în dezvoltarea personală. I-a încurajat şi susţinut pe cei mici în a-şi urma visurile. La început de pandemie, când unii dintre copii erau „condamnaţi“ la abandon, a sunat mobilizarea în a aduna şi dona tablete profesionale tuturor elevilor cu probleme materiale din localitate 
Unii dintre tineri l-au avut ca reper şi s-au îndreptat către Seminar, alţii sunt deja la Facultatea de Teologie, dar şi mai mulţi sunt cei care se implică în acţiunile de voluntariat.  Pentru că Binelui răspunzi cu Bine
Jurnalistul din el îi spune că, uneori, este nevoie să vorbeşti despre astfel de fapte. Poate vor fi sursă de inspiraţie pentru alţii. Alteori, situaţia o impune. Este şi cazul în care a făcut front comun cu Asociatia Diaconia a Arhiepiscopiei Bucureştilor, Trinitas TV şi Parohia Sfinţii Martiri Brâncoveni din Hamburg pentru a aduna fonduri necesare unui tânăr, în vârstă de 16 ani, care avea nevoie de o operaţie in Germania pentru a supravieţui. S-au strâns 80.000 de euro, iar în această lună, Andrei Dennis s-a întors acasă sănătos. „Suntem extrem de fericiţi că am putut salva o viaţă, la modul propriu“, ne-a mărturisit părintele Gheorghe.  
Timpul schimbărilor
Problemele comunităţii sunt multe, sunt diverse. Sunt într-adevăr oameni împovăraţi material, familii cu mulţi copii, persoane sărace intelectual şi cu viziuni limitate. Dar totul poate fi depăşit! Cu răbdare, cu tact, cu educaţie, cu credinţă…
Până în pandemie, cu oamenii din parohie avea întâlniri săptămânale pentru a lua, îndeaproape, pulsul comunităţii şi a vedea unde poate interveni
A iniţiat şi campania „Masa Bucuriei” prin care, împreună cu alţi oameni de bine, oferă o masă caldă, alimente neperisabile şi haine. Participă activ, prin mobilizarea enoriaşilor, la campaniile de donare de sânge. Ultima dintre ele, organizată de Protoieria Nord şi Centrul de Transfuzie Sanguină Ploieşti, a avut loc în septembrie, bucurându-se de participarea a 90 de donatori.  
Şi tot în aceşti cinci ani, a reuşit să ridice o biserică nouă. Un proiect în care a fost sprijinit de autorităţile locale, firme şi oameni de bine. „Dorim să o sfinţim anul viitor, iar în prezent lucrăm la zidirea unui Altar de Vară şi am refăcut din temelie toate construcţiile din curtea Bisericii, avem toalete moderne, magazie, lumânărar, gard“, ne-a mai spus părintele.  
Când nu este între ai lui, în sat, atunci se dedică şi primei meserii, cea de jurnalist. Realizează şi moderează emisiunea „Cuvânt pentru suflet”, la Trinitas TV, difuzată în fiecare miercuri şi vineri de la ora 18:00
„Fericiţi cei curaţi cu inima…”
Vorbeşte despre reuşitele şi faptele acestor oameni în aceeaşi notă în care-l găsim relatând şi despre propria-i familie, unde se bucură de tot sprijinul soţiei şi de bucuria şi energia celor două fetiţe şi a băieţelului. Şi nici n-are cum să fie altfel cu o comunitate alături de care construieşte zi de zi. Modelează caractere, suflete, construieşte OAMENI şi un VIITOR! Că doar a fost ales să fie părintele lor.
„Rolul meu este de mediator între cei care au nevoie şi cei care pot ajuta. Probabil ca mulţi au această putere şi-i îndemnăm să caute bucuria facerii de bine. Dacă vrem să fim fericiţi, să privim la cei ce au mai puţin ca noi. După ce am privit, să ne implicam activ şi să vedem ce putem face pentru a le face viaţa mai uşoară“. Cam aşa vede preotul Marius Gheorghe esenţa Fericirii. 
„Cât timp mă veţi găsi la Pleaşa? Până-mi va ajunge barba la genunchi, iar mie-mi creşte greu!“, ne-a mărturisit interlocutorul nostru.
Foto: arhiva personală Marius Gheorghe
Sursa:CJ Prahova