TENEBRELE DELINCVENŢEI Delincvenţa juvenilă ia amploare din ce în ce mai mult în zilele noastre.
Sunt tineri care nu se pot acomoda normelor de conduită din societate, afectaţi fiind de mai mulţi factori înconjurători.
Este foarte trist când aflăm că aceştia recurg, în disperare de cauză, la furturi, violuri, tâlhării, agresiuni fizice şi psihice şi chiar omoruri.

De multe ori ne întrebăm:
“- Cum au avut curajul să facă aşa ceva? “
“– Ce i-a îndemnat să fie atât de violenţi? “
“– De unde atâta răutate? “
“– Ce fac părinţii lor pentru a-i aduce pe calea cea dreaptă? “
“– Oare îşi vor schimba comportamentul şi atitudinea pe viitor? “
“– Îşi vor putea întemeia o familie? “
“– Regretă răul pe care l-au făcut semenilor săi? “
“– Care sunt cauzele disperării lor? “
La aceste întrebări ne pot răspunde doar ei, iar răspunsurile vor fi diferite, de la o persoană la alta, în funcţie de trăirile interioare pe care le au, de sentimente, de experienţele de viaţă anterioare.

Cauzele specifice apariţiei delincvenţei juvenile sunt:
- Lipsa afecţiunii din partea membrilor familiei, a prietenilor şi a celor apropiaţi;
- Provenienţa din familii destrămate în care, deseori, părinţii sunt delincvenţi;
- Puterea exemplului care, de cele mai multe ori, vine din partea părinţilor.

Faptele şi comportamentul părinţilor sunt copiate de către copii, aceştia fiind convinşi că sunt bune.

Dar, în realitate, doar în momentul în care săvârşesc o faptă rea care atrage repercusiuni grave, îşi dau seama că exemplul părinţilor nu a fost bun;
- Lipsa protecţiei, afecţiunii, educaţiei din partea părinţilor, a cadrelor şcolare sau, după caz, a centrelor de ocrotire a minorilor;
- Intrarea în anturaje dubioase;
- Prietenii cu persoane răuvoitoare;
- Consumul de alcool şi substanţe interzise care conduc la tulburări psihice şi comportamente necontrolate fizic şi emotiv.
De cele mai multe ori, îi condamnăm pe tineri pentru acţiunile negative pe care le săvârşesc, dar nu cunoaştem adevăratele motive, nu ştim ce tristeţi şi suferinţe se ascund în spatele “măştilor “pe care le afişează, nu ştim ce necazuri, lipsuri şi nevoi le apasă cu mare greutate sufletul.
Poate nu au avut o vorbă bună sau un sfat din partea părinţilor. Nu a avut cine să le spună “te iubesc! “sau să-i sărute seara la culcare. Nu a avut cine să-i îndrume pe cărarea vieţii şi să-i ferească de vicisitudinile sorţii, să le acorde atenţia necesară vârstei, să le dea încredere în forţele proprii şi puterea să creadă cu ardoare în visurile lor.
Mulţi dintre ei nu au avut ce mânca, nu au avut haine cu care să se îmbrace, jucării sau rechizite pentru şcoală.
În timp, sufletul lor s-a umplut de ură când s-au văzut marginalizaţi şi nedreptăţiţi din cauza lipsurilor şi au ajuns să recurgă la violentă crezând că, astfel, vor deveni superiori altora, dornici să se afirme în faţa lor mânaţi de ură, mânie şi frustrare.
Conştienţi sau nu de faptele lor, cei ce greşesc trebuie să plătească.
Nimeni nu trebuie să suporte umilinţe, agresiuni fizice şi psihice din partea acestora.
În această lume, eşti liber să faci ce vrei, dar libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi. Dincolo e delincvenţă!

Maria-Magdalena Stan

foto:www.observatorulph.ro