Patru decenii de muncă, făcute scrum într-un sfert de oră. Zece membri ai unei familii, din Ploieştiori, au rămas fără casă în prag de iarnă

Vedem sau auzim, aproape zilnic, de incendii. Ne uităm pe imagini, spunem în treacăt un „Doamne fereşte!“ sau „Vai de ei“ şi ne vedem mai departe de-ale noastre , negând cu vehemenţă gândul că ni se poate întâmpla şi nouă, oricând, aşa ceva. După 40 de ani de muncă, în care toate veniturile agonisite şi le-au investit în casa lor, soţii Stoica din Ploieştiori nu şi-au imaginat niciun moment că va veni ceasul când vor fi nevoiţi s-o ia de la capăt. Au muncit ca să aibă o gospodărie frumoasă în care să-şi ducă liniştiţi viaţa şi bătrâneţile, alături de copiii, nepoţii şi cei doi strănepoţi ai lor. Doar că în ziua de 14 octombrie, soarta le-a arătat că are alte planuri cu ei. Un foc făcut într-un godin pe care nu obişnuiau să-l folosească, un coş de fum necurăţat şi o pală de vânt au fost suficiente ca, în numai 15 minute, totul să se facă scrum.

Fiind zi de sărbătoare, acasă erau toţi membrii familiei. Au avut timp doar să se salveze. Fiecare a ieşit cu ce-a avut pe el. În rest, acte, haine, mobilă, aparatură de uz casnic…totul, pe o întindere de 250 mp, le-a ars ca o torţă. Singura care a rămas neatinsă de flăcări a fost o bucătărie de aproape nouă metri pătraţi în care obişnuiau să stea soţii Stoica. În haosul creat atunci, cea mai mare teamă a fost să nu piară, ars de viu, vreun membru al familiei. Din cauza flăcărilor şi a fumului nu ştiau unii de alţii.

Constantin Stoica (68 de ani) a încercat să se apropie de vâlvătaie ca să fie sigur că au ieşit toţi din casă. Însă limba de foc i-a „plesnit“ zdravăn mâinile, provocându-i arsuri de gradul al II-lea. Disperat şi neputincios în faţa dezastrului, omul a făcut atac de panică. A urmat aproape o lună de internare, în care cel mai tare l-a măcinat durerea sufletească. De ce li s-a întâmplat una ca asta? De unde forţa şi resursele ca s-o ia de la capăt? Unde li s-au dus munca, amintirile şi tot rostul vieţii lor. Unde vor sta cu toţii de Sărbători?

O viaţă de muncă, făcută scrum

Au fost primiţi cu toţii, temporar, de către o rudă care are o casă în construcţie şi le-a pus la dispoziţie două camere. Dar casa este neîncălzită, locul este strâmt pentru atâtea suflete şi, în plus, nu este al lor. Cel care i-a găzduit până acum i-a anunţat, de altfel, că nu-i va mai putea ţine prea mult pentru că îşi doreşte să meargă mai departe cu investiţia la gospodăria sa. Ce vor face? Este greu de anticipat, ţinând cont că veniturile familiei nu le permit să se mute cu chirie, să plătească utilităţi în alte părţi, să-şi acopere ratele pe care le făcuseră pentru casa sau bunurile distruse şi, în acelaşi timp, să pună un ban deoparte pentru reconstrucţia noului cămin. „Bărbatul meu a lucrat la Vega şi tot ce-a câştigat am băgat în căsuţa noastră. Ne-am dorit să avem un pic de confort pentru noi şi pentru ai noştri, am făcut împrumut după împrumut şi s-a ales, maică, praful de tot. O viaţă de muncă s-a făcut scrum“, ne-a mărturisit tanti Florica (64 ani)

După ce-a fost externat, nea Stoica a revenit în cămăruţa lui, neatinsă de flăcări, şi a profitat de zilele bune ca să se apuce de reconstrucţie. Ajutat de câţiva membri ai comunităţii, cu materiale de construcţie şi mână de lucru, omul a reuşit să ridice, până în prezent, o cameră de aproape 12 metri pătraţi. Cele două cămăruţe vor fi, probabil, locul unde-şi vor duce traiul toţi membrii familiei pe durata iernii. Cu semnele arsurii pe o mână şi cu alta bandajată, omul abia îşi mai găseşte resursele de a merge mai departe. „E tare greu că nu mai putem face mare lucru. Ziua e mică, au venit frigul şi ploile şi nu mai putem avansa cu lucrările. Nici mână de lucru nu prea avem“, ne-a povestit bătrânul prins ca într-o menghină de dezastrul care i-a pus familia la grea încercare şi neputinţa de a face mai mult într-un timp scurt.

Amintiri, nevoi, speranţe

Copiii şi nepoţii familiei Stoica muncesc pe unde pot: fie la curăţenie într-un centru comercial, fie la croitorie, unde veniturile sunt cam minimum pe economie. Una dintre nepoate, Cristina Fedescu (26 de ani), nu are momentan un loc de muncă pentru că a fost nevoită să se ocupe de fiul ei, de numai patru ani. Însă, acum, ştie că nu are alternativă şi îşi caută ceva de lucru, dar care să-i ofere o oarecare libertate de a-şi putea duce şi lua copilul de la grădiniţă. „Mamaie nu poate să-l ducă, ceilalţi sunt la muncă în timpul zilei, la vecini, cunoştinţe nu pot apela la nesfârşit. Am lucrat la o croitorie, pe partea de broderie, dar acum sunt dispusă să mă reorientez. Important este să fie locul de muncă în zonă ca să pot fi aproape şi de copil“, ne-a mărturisit Cristina.  

 Pe cei mai mici membri ai familiei: Andrei (10 ani), nepotul soţilor Stoica şi pe strănepoţii lor, Matei (4 ani) şi Maia (2 ani), incendiul le-a atins copilăria în mod diferit. Andrei plânge după televizorul la care-şi urmărea desenele animate, Matei i-a mărturisit educatoarei că „am fost prost că n-am intrat în casă ca să-mi salvez cărţile de desenat din foc“, în timp ce Maia cere zilnic acasă, în pătuţul ei, la jucăriile ei. Au coşmaruri, tresar mai ales când aud sirenele, fiind speriaţi ca nu cumva flăcările să fi revenit acolo unde speră cu toţii să meargă, din nou, ACASĂ.

Nevoile în acest caz sunt multe, dar voi începe cu cele pentru copii. Le trebuie haine groase şi încălţăminte pentru iarnă. Andrei are conformaţia unui copil de 13 ani, poartă numărul 40 la încălţăminte şi i-ar fi utile pulovere groase, o geacă, trening, ghete şi adidaşi pentru ora de spor.

Matei are nevoie, de asemenea, de haine pentru iarnă: pulovere, pantaloni groşi, geacă (numerele 110-116), ghetuţe numărul 28.

Şi Maiei îi lipsesc hainele groase: geacă, pantaloni, treninguri (numărul 104), dar şi ghetuţe ori cizmuliţe numărul 24.

Totodată, oamenilor le vor fi de mare folos pături, plăpumi sau pilote, perne, lenjerii, ţinând cont că atât camerele în care locuiesc, dar şi cele două de acasă sunt neîncălzite.

Prea multe nu pot cere şi primi, momentan, pentru că nu au unde să le depoziteze. În afara celor enumerate, familia Stoica are nevoie de materiale de construcţie şi bani.

Cei care vor să-i ajute financiar, o pot face în contul deschis în lei la ING Bank:

Titular: Stoica Florica
Nr. cont: RO 40INGB 0000 9999 0437 9644

Pentru detalii suplimentare, o puteţi contacta pe nepoata soţilor Stoica: Cristina Fedescu – 0730643169 sau pe coordonatorii Grupului de voluntariat „Pentru Tine“: Cristi şi Liliana Minculescu. Pe pagina de facebook a grupului: https://www.facebook.com/groups/PentruTine/ găsiţi toate detaliile despre campania „Moşul vine Pentru Tine!“ 2018.

Text şi foto: Liliana Maxim Minculescu