Imaginează-ţi asta: intri în clasă, cu planul de lecţie în mână, toate materialele sunt gata, elevii tăi aşteaptă să înceapă lecţia. Te-ai hotărât să încerci ceva nou astăzi, ceva cu care cochetezi de ceva vreme. În computerul tău, totul este gata; TikTok-ul se află într-o filă de browser, aşteaptă să fie folosit. Cu toate acestea, chiar înainte de a începe lecţia, începe agitaţia. Şi începe şirul de “Ce se întâmplă dacă…” ; ce se întâmplă dacă sunt prea distraşi? Ce se întâmplă dacă ajung să folosească reţelele sociale pentru distracţie? Ce se întâmplă dacă găsesc această încercare îngrozitoare? Ce se întâmplă dacă nu vor fi deloc interesaţi?
Adevărul este că cererea de a integra reţelele sociale în sala noastră de clasă a fost puternică şi clară. Nu putem rămâne în urmă şi să continuăm să folosim metode tradiţionale de predare atunci când studenţii noştri sunt cu … ani lumină înaintea noastră. Frica pe care o simt majoritatea educatorilor este însă ceva real şi, uneori, funcţionează ca un obstacol.
Totuşi, ce ne ţine pe loc?
Monologul intern al unui profesor ar suna cel mai probabil similar. În primul rând, există sentimentul de a fi pe un teritoriu neexplorat. Este adevărat că social media este un domeniu care continuă să se schimbe. În fiecare an, platformele de social media azi sunt, mâine nu mai sunt la modă. Ceea ce este extrem de simplu pentru copii şi adolescenţi – să treaca de la o platformă de socializare la alta – poate sună ca un coşmar pentru noi, educatorii. Uşurinţa cu care adolescenţii pot descărca şi instala o aplicaţie, îşi pot configura profilul, încep să posteze şi să câştige adepţi este cu adevărat admirabilă. Acelaşi proces ar putea părea descurajant şi înfricoşător pentru un public mai în vârstă. Prin urmare, frica este un factor major.
Să spunem că primii paşi sunt făcuţi. Aplicaţia este descărcată, profilul este configurat, totul funcţionează corect. Ştim ce trebuie să facem pentru a începe să fim activi pe TikTok, de exemplu. Când detaliile practice sunt lăsate deoparte, atunci apare întrebarea „Chiar va merita?”. Vor aprecia elevii mei tot efortul pe care l-am depus pentru a face din lecţie o experienţă distractivă pentru ei? Vor veni părinţii lor la şcoală, îngroziţi de noua mea abordare şi gata să intervină? Şi, dacă părinţii îmi dau binecuvântarea lor, elevii îşi vor aminti ceva sau se vor concentra doar pe platforma de socializare? Vor folosi asta ca o scuză pentru a petrece pur şi simplu timp pe platformă şi a ignora lecţia? Vor înceta să mă ia în serios pe mine şi lecţia pe care o predau?
Toate aceste întrebări sunt reale. Toate aceste întrebări sunt normale. Desigur, suntem îngrijoraţi. Desigur, ne este frică să facem această schimbare. Cu toate acestea, această frică nu ar trebui să ne dea înapoi. Dacă cedăm fricii, atât noi, cât şi studenţii noştri vom suferi din cauza ei. Trebuie să facem ceea ce cerem elevilor noştri; fiţi neînfricaţi, fiţi inovatori, fiţi creativi. Aveţi încredere. Încercaţi ceva nou. Încercaţi şi dacă veţi eşua, învăţaţi din eşecul nostru. Continuaţi să evoluaţi mereu.
Dacă aveţi nevoie de un ghid practic care să vă atenueze temerile şi să vă ajute să lansaţi o nouă abordare de predare, proiectul „Reţelele sociale ca instrument de învăţare” este aici pentru dvs. Noi, proiectul Erasmus+ Subscribed, am creat o resursă pentru a ghida profesorii în călătoria lor prin introducerea reţelelor sociale în sala de clasă.
Articol tradus de prof. Cerassela Anghel, coordonator al proiectului Erasmus+ SubscribED, la Scoala Nicolae Iorga, Ploiesti.
„Conţinutul prezentului material reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorului, iar Agenţia Naţională şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care va fi folosit conţinutul informaţiei”.
Foto freepik
