Ce este stresul?
Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu cerinte, sarcini, situatii, care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau de mare importanta pentru persoana respectiva (Baban, 1998).
Dictionarul de psihologie sociala defineste termenul de stres psihic ca fiind o stare de tensiune, de incordare si de disconfort, determinata de agentii afectogeni, cu semnificatie negativa, de frustrarea sau deprimarea unor stari de motivatie (trebuinte, dorinte, aspiratii), de dificultatea sau de imposibilitatea rezolvarii unor probleme.
Stresul are o importanta componenta subiectiva, in sensul ca ceea ce este provocator, facil sau chiar relaxant pentru o persoana, pentru o alta poate deveni amenintator sau imposibil de realizat (Roesch si colab., 2002). Diferentele individuale in ceea ce priveste raspunsul la stres sunt datorate atat componentei genetice, cat si experientelor de viata diferite.
Despre stres, de ce apare, cum reactionam
Intelegerea felului in care raspundem la stres este esentiala pentru implementarea tehnicilor de management al stresului. Exista, bineinteles, mai multe perspective prin care poate fi abordat conceptul de stres.
Din perspectiva neurofiziologica (triada formata din sistemul nervos autonom, sistemul endocrin si sistemul imunitar – Cacioppo, 1994), stresul poate fi considerat o constanta a existentei umane, din perioada prenatala si pana la sfarsitul vietii noastre.
Creierul este programat sa perceapa toate experientele, sa le catalogheze pe fiecare ca fiind negativa (periculoasa), neutra sau pozitiva si, apoi, sa reactioneze corespunzator.
Exprimarea furiei, agresivitatea verbala sau fizica sunt cateva exemple ale reactiei de lupta, in vreme ce izolarea sociala, vizionarea excesiva a televizorului, dependenta de substante sau de jocuri (de noroc, pe internet etc.) reprezinta cateva exemple de reactii de „fuga”. Ulterior, a fost descrisa si o a treia reactie, cea de „inghetare”, caracterizata prin lipsa reactiilor fizice sau psihice, sentimentul de neajutorare, de neputinta, simptome depresive.
Daca situatia nu se rezolva prin “lupta sau fugi”, individul ramane in continuare expus la agentii stresori, iar, cu timpul, apar tulburari emotionale, neliniste, solicitari mari fizice si psihice permanente care, in cele din urma, produc boli (cardiovasculare, endocrine, psihice, cancer etc.).
Atunci cand suntem supusi solicitarilor externe, organismul secreta asa-numitii „hormoni de stres” pentru a le putea face fata cu succes. Problemele apar atunci cand aceste substante persista mai mult tip in sange (expunere prelungita la stres); pot aparea leziuni ale vaselor de sange, afectiuni ale rinichilor si chiar moarte; imbatranirea celulara este accelerata, iar imunitatea scade, astfel incat creste riscul aparitiei bolilor somatice sau psihice.
Din perspectiva psihologica, stresul este definit ca fiind “o relatie particulara intre persoana si mediu, in care persoana evalueaza mediul ca impunand solicitari care exced resursele proprii si ameninta starea sa de bine, evaluare ce determina declansarea unor procese de coping, respectiv raspunsuri cognitive, afective si comportamentale la feedback-urile primite” (Lazarus si Folkman, 1984, p. 19).
Conform lui Lazarus, exista doua tipuri de evaluari:
Evaluarea primara – evaluarea situatiei in functie de semnificatia pentru confortul persoanei. In urma acestei evaluari, situatia poate fi catalogata ca fiind amenintatoare, ca fiind o dauna deja produsa (nu mai poate fi prevenita sau modificata) sau o provocare pentru individ.
Evaluarea secundara - evaluarea resurselor personale de a raspunde solicitarilor aduse de situatia respectiva.
Evaluarea primara si secundara nu trebuie intelese ca desfasurandu-se secvential, ci ca un proces continuu, ca o “cascada de evaluari si reevaluari” (Miclea, 1995).
A. Factori de stres
Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente/situatii externe sau interne, reale sau imaginare, suficient de intense sau frecvente care solicita reactii de adaptare din partea individului. Exista o serie de factori de stres / potentiali factori stresori:
• boala fizica sau psihica,
• abuz fizic, emotional sau sexual,
• situatie financiara precara,
• probleme la locul de munca: supraincarcarea muncii, conditii proaste de lucru, lipsa de resurse, probleme de comunicare cu colegii, cu sefii, responsabilitate prea mare, schimbari organizationale, schimbarea locului de munca,
• familia – probleme de comunicare in familie, divortul, decesul unui membru al familiei, conflicte cu fratii, violenta in familie, alcoolismul,
• prietenii – conflicte cu prietenii, lipsa prietenilor, lipsa suportului social,
• dezastre naturale (cutremure, inundatii) sau atacuri teroriste, razboaie civile,
• propria persoana – lipsa de incredere, nemultumire fata de aspectul fizic, deciziile luate de-a lungul vietii etc.
Organismul uman scaneaza si evalueaza in permanenta mediul extern si intern si raspunde, in consecinta, acestor evaluari.
Evenimentul sau situatia (real/imaginar, extern/intern) pot fi percepute ca fiind:
• ceva neutru, lipsit de interes si irelevant pentru organism;
• ceva pozitiv, benefic;
• ceva negativ, amenintator sau periculos.
B. Resurse personale de a face fata la factorii de stres (stil de gandire si interpretare)
Resursele individuale de adaptare la stres sunt definite ca fiind capacitatea cognitiva, emotionala si comportamentala de a reduce, stapani sau tolera solicitarile interne sau externe, care depasesc capacitatea de raspuns automata a organismului.
Adaptarea la stres implica atat existenta unor resurse reale (intelectuale, emotionale, fizice, sociale etc.), dar, de cele mai multe ori, decurge din autoevaluarea propriilor resurse pentru a face fata evenimentelor evaluate ca fiind negative sau amenintatoare (evaluare secundara).
Nu de putine ori, exista o discrepanta intre resursele reale de raspuns si evaluarea acestor resurse (prezenta unor reale resurse care, insa, sunt evaluate de persoana in cauza ca fiind insuficiente), care genereaza de cele mai multe ori starea de stres.
C. Reactii la stres
Daca un eveniment este evaluat ca fiind stresant, individul poate avea diferite reactii la stres.
1. Reactii fizice/fiziologice: dureri de inima, palpitatii; apetit alimentar scazut sau crescut; indigestii frecvente; insomnii; crampe sau spasme musculare, dureri de cap sau migrene; transpiratii excesive, ameteli, stare generala de rau; constipatii sau diaree (nemotivate medical); oboseala cronica;
2. Reactii cognitive: blocaje ale gandirii; deficit de atentie; scaderea capacitatii de concentrare; dificultati in reamintirea anumitor lucruri; flexibilitate redusa; diminuarea creativitatii.
3. Reactii emotionale: iritabilitate crescuta, scaderea interesului pentru domenii care reprezentau inainte pasiuni sau hobby-uri; pierderea interesului pentru prieteni; instabilitate emotionala; anxietate; tristete sau chiar depresie; reprimarea emotiilor; dificultati in angajarea in activitati distractive sau relaxante.
4. Reactii comportamentale: performante scazute la locul de munca sau la scoala; fumat excesiv; consum exagerat de alcool; tulburari de somn; un management ineficient al timpului; izolarea de prieteni; preocupare excesiva pentru anumite activitati; comportamente agresive.
Concluzia: importanta de retinut, este ca stresul (reactiile neplacute) are o dubla determinare: una din partea stimulului (a factorilor stresori), alta din partea individului care interpreteaza situatia (resurse personale, stil de gandire si interpretare). Acest lucru inseamna ca avem o mare influenta asupra propriilor stari de stres, atat in bine, cat si in rau.
Avem responsabilitatea, dar si puterea de a schimba lucrurile.
1. Identificarea si monitorizarea factorilor de stres
• identificarea factorilor de stres (cum ar fi, supraincarcarea muncii, lipsa de suport si comunicare, lipsa de resurse, probleme medicale, conflicte in familie etc.);
• anticiparea perioadelor de stres si realizarea unui plan de actiune pentru a face mai bine fata (de exemplu, in apropierea unor termene limita pentru finalizarea proiectelor la locul de munca, in preajma unui eveniment important in familie etc.).
2. Constientizarea propriilor reactii la stres
• identificarea si exprimarea emotiilor fata de anticiparea evenimentului/ situatiei (precum anxietate, iritabilitate, discomfort, frustrare, deznadejde etc.);
• identificarea reactiilor emotionale imediate (cum ar fi, iritabilitatea) si de lunga durata (de exemplu, neajutorare, apatie) fata de eveniment/situatie;
• identificarea reactiilor comportamentale, fiziologice si cognitive privind evenimentul (izolare, evitare, renuntare; dureri de stomac, dureri de cap, lipsa poftei de mancare, insomnii; randament scazut la scoala sau la munca, probleme de concentrare, tulburari de memorie, dificultati in rezolvarea de probleme, in luarea de decizii etc.).
3. Dezvoltarea unor abilitati si comportamente de management al stresului
• dezvoltarea asertivitatii;
• dezvoltarea comunicarii pozitive cu ceilalti;
• identificarea si rezolvarea conflictelor, atunci cand apar;
• invatarea metodelor de rezolvare a problemelor si de luare a deciziilor;
• imbunatatirea managementului timpului;
• invatarea unor metode de relaxare.
4. Stabilirea si mentinerea unui suport social adecvat
• solicitarea ajutorului direct si receptivitate fata de acesta;
• dezvoltarea si mentinerea relatiilor sociale.
5. Dezvoltarea unui stil de viata sanatos
• adoptarea unor comportamente alimentare sanatoase;
• practicarea regulata a exercitiilor fizice;
• practicarea unor exercitii de relaxare;
• consum responsabil/moderat de alcool, cafea sau alte excitante pentru sistemul nervos;
• cultivarea unor pasiuni, hobby-uri.
6. Dezvoltarea increderii in propria persoana si acceptarea neconditionata
• stabilirea unor scopuri si obiective realiste, „ce vreau eu de la viata asta?”;
• stabilirea prioritatilor si a limitelor personale;
• participarea la activitati care dezvolta increderea in sine.
Exemplificare
Stadial si progresiv, se procedeaza in felul urmator:
1. se identifica factorii de stres actuali sau potentiali;
2. se evalueaza resursele personale si caracteristicile generale de a evalua factorii de stres (convingeri centrale, ganduri automate);
3. se identifica reactiile specifice (cum se comporta, se simte persoana);
4. in functie de conditiile specifice identificate, se intervine pe rand sau in acelasi timp, la unul, la doua sau la toate cele trei aspect.
 
Nici nu începe bine ziua că deja te gândeşti la cum să ajungi mai repede în pat? Dacă răspunsul este da, atunci cel mai probabil lipsa de energie este problema numărul 1 în cazul tău. Iar moleşeala, oboseala continuă şi incapacitatea de a te concentra sunt, de  cele mai multe ori, rezultate ale unor factori de risc pe care îi putem controla uşor, printre aceştia numărându-se tocmai alimentaţia corectă.
 
Însă, nu doar regimul alimentar este cel care îţi poate influenţa nivelul de energie, ci şi anumite deficienţe şi schimbări în tabloul hormonal, după cum vei afla în rândurile ce urmează.
Prima pe listă – lipsa de vitamine şi minerale
Nivelurile scăzute de vitamina D şi B12 sunt vinovate de lipsa de energie, anxietate şi slăbiciune musculară, sunt de părere specialiştii în nutriţie. Majoritatea oamenilor suferă de o deficienţă de vitamina D, în special din cauza faptului că nu se expun inteligent la razele soarelui şi pentru că această vitamină nu poate fi absorbită în cantităţi mari doar prin dietă.
 
De aceea, este necesară administrarea de suplimente naturale cu vitamina D  dacă observi că te simţi din ce în ce mai obosit fără o justificare anume şi, în cazul femeilor la vârstă reproductivă, acest lucru este şi mai important, deoarece lipsa vitaminei D poate duce, de asemenea, la incapacitatea de a asimila fierul din alimente, favorizând astfel apariţia anemiei.
Cea mai sigură metodă prin care îţi poţi da seama că suferi de o carenţă vitaminică este vizita la cabinetul medicului specialist, care va efectua un test de sânge pentru a determina valorile de minerale şi vitamine din organism. Doza zilnică recomandată de vitamina D este, pentru adulţi, de 1.000 - 2.000 unităţi internaţionale.
Depresia şi negativismul
Cercetările în domeniu sugerează că un alt vinovat pentru starea de oboseală poate fi chiar...propriul creier. Mai exact, emoţiile şi gândurile negative cu care ne înconjurăm ne influenţează în aşa fel mintea şi organismul încât ne simţim lipsiţi de vlagă şi fără chef de nimic.
O soluţie în combaterea depresiei şi, implicit, a oboselii este, după părerea experţilor, efectuarea exerciţiilor fizice zilnice de aerobic, cel puţin 30 de minute, deoarece astfel sunt eliberate endorfinele sau aşa-numitele  molecule ale fericirii, care ne ajută să fim mai optimişti şi mai încrezători în forţele proprii.
Dacă nici mişcarea, nici dieta nu te ajută să redevii “iepuraşul” energic de altădată, poate ar trebui să iei în considerare tratamentul medicamentos, bineînţeles, recomandat de medicul specialist. În astfel de cazuri, este indicată administrarea de inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), medicamente care ajută la tratarea depresiei şi a stărilor emoţionale negative, cu implicaţii de ordin fizic, cum sunt oboseala, lipsa forţei musculare, durerile osoase etc.
 
Alte soluţii pentru a scăpa de depresie sunt psihoterapia, utilizarea unei cutii special destinate sau “simulator de răsărit”, care poate ameliora simptomele sau, de ce nu , plimbările în aer liber, yoga sau meditaţia.
Hormonii, o altă cauză a oboselii
Câte boli, atâtea niveluri scăzute ori prea crescute de hormoni! Aceşti “bau-bau” ai sănătăţii nu se lasă mai prejos şi ne ameninţă buna-dispoziţie, pe lângă faptul că pot influenţa apariţia cancerului mamar, acneei, celulitei, varicelor şi a tuturor relelor care se pot abate asupra bietei femei.
Astfel, în momentul în care suntem stresaţi de muncă, de lipsa de afectivitate a partenerului ori de vecinul care mută mobilă sâmbăta la prima oră, nivelul de hormoni al căror singur scop este să ne facă ziua mai bună scade în mod subit, apărând astfel o reacţie complet pe de-a-n-doaselea a corpului, în sensul că ne vor slei de energie şi vor diminua în doar câteva momente ultimele rezerve de concentrare şi forţă de a duce ceva la bun sfârşit.
 
Mare grijă, însă, pentru că stresul pe termen lung poate duce la o dezechilibru major şi ireversibil din partea glandelor suprarenale, care nu mai sunt capabile să ţină sub control secreţia de cortizol, hormonul stresului şi astfel apar simptomele de oboseală cronică, condiţie numită şi sindromul de epuizare a suprarenalelor, boala secolului XXI.
 
Câteva soluţii pentru a preîntâmpina astfel de situaţii constau în practicarea meditaţiei, care are efect de reducere a producţiei de cortizol, administrarea de vitamina B5 şi vitamina C, care susţin funcţiile suprarenale, şi exerciţiile fizice zilnice.
În ceea ce priveşte factorii de natură alimentară, cafeaua pune cele mai multe probleme, deşi ar trebui să fie tocmai cea care ne scapă de somnolenţă şi de starea de lene. Bonnie Taub-Dix, un dietetician de succes în New York, susţine  că acest lichid nelipsit din cănile somnoroşilor – cafeaua – poate avea efecte negative pentru organism, cum este deshidratarea, unul din principalii factori ai apariţiei oboselii. De aceea, este important să preveniţi aceaste lipsuri prin consumul a cel puţin 8 pahare de apă pe zi sau chiar mai mult, dacă urmaţi o dietă bogată în fibre, recunoscute pentru capacitatea lor de a absorbi apa din ţesuturi.
 
Nici sensibilitatea alimentară nu este de ocolit, în special în cazurile de intoleranţă la lactoză de exemplu, care pot cauza diaree, deci deshidratare şi oboseală. Alimentele procesate atât de consumate, din păcate, în aceste vremuri sunt vinovate de din ce  în ce mai multe cazuri de alergii alimentare, între care se numără şi cea la produsele cu gluten, care poate agrava simptomele.
 
 
 
Bibliografie Dr Psiholog Adriana Popa
 
Sursa:farmacialapretmic.ro
           medicinamuncii.ro
             ziare.com