Despre aberaţii din Legea 4 şi ULTRAS  – NU E INFRACTOR, NICI ŢAP ISPĂŞITOR.

Privind din exterior fenomenul ultras, mă întreb: “De ce sunt etichetaţi fără a avea acoperire “.

În fotbalul nostru, cel distrus politic, de orgolii, “acţionari “şi “patroni “cu multe probleme penale, unii oameni care au fost de 2-3 ori pe un stadion de fotbal folosesc eticheta „ultras=huligan =bătaie”.

Nu suporterii (ultrasii) fac fapte penale pe stradă sau stadion.

Presa scrisă sau televizata abundă de ştiri cu răniţi, crime, violenţa fizică – psihică, violuri, cămătărie, furturi, arestări, evaziune fiscală,” vedetisme”, etc.

Fapte penale grave, însă ultrasii prin cea mai controversata lege din sportul românesc post Decembrist, sunt puşi în aceeaşi oală cu violatorii, criminalii, cămătarii, evazioniştii, politicieni, rău făcătorii, fără a avea habar despre ce înseamnă a fi suporter al unei echipe de fotbal sau după caz baschet, handbal, volei, etc.

Atunci când presa şi autorităţile sar împotriva unor suporteri, care timp de 90 minute îşi încurajează echipa, chiar dacă mai folosesc materiale pirotehnice.

În Romania, ultrasul este privit diferit faţă de alte ţări cu tradiţie în fotbal.

Ultras găsim şi în Italia, Grecia, Turcia, Ungaria, Croaţia, Rusia, Serbia, Anglia, etc.

Deşi în Romania, sancţiunea este mai mare decât fapta în sine, în alte ţări ultrasii dau foc la maşini, sparg geamuri ale institutilor publice, agresează pe strada bătrâni, copii, femei, ducând meciul din tribune în plină strada.

Mentalitatea roamneasca ca în evul mediu.

Din păcate, într-o ţară în care politicul şi unele instituţii ale statului fac legea şi sunt stat în stat, atât o parte din mass-media cât şi unii oameni, chiar şi din fotbal, vor să murdărească imaginea suporterilor care se considera “ultras”, aceştia fiind catalogaţi “scursuri ale societăţii “şi că vor să facă rău oamenilor nevinovaţi, copiilor, bătrânilor, şamd.

Cei care au fost prezenţi la un meci de fotbal şi au vorbit cu “ultras”, ştiu că aceştia au familii, au un job bine plătit, unii sunt directori la mulţi naţionale, procurori, doctori, patroni, etc.

NU-S INFRACTORI.

Priviţi din exterior, mulţi nu vor înţelege niciodată ce înseamnă “ultras”, ce înseamnă să fi dedicate trup şi suflet, unei singure cauze, cauza fiind echipa ta favorită.

Într-o ţară executată politic şi de anumiţi oameni, un ultras trebuie să tacă, deşi are aceleaşi drepturi constituţionale ca toţi cetăţenii romani.

Într-o societate nocivă, un ultras poate primi o pedeapsă cu închisoare de la 2 la 5 ani, pentru o petardă aruncată pe stadion, deşi privind obiectiv, o pedeapsă preamare decât acele pedepsele primite de cei care au căpuşat statul roman (în ultimii 20 de ani), violatori, criminali, cămătari, spagari, hoţi, etc.

Legea 4 înţeleasă şi făcută prost.

În anul 2007, deputatul PRM, Dumitru Dragomir, fost Preşedinte LPF a propus un proiect de lege în care se dorea eliminarea huliganilor şi a violentelor de pe stadioane.

Până aici, totul a fost corect şi bine primit.

Nu cred că un suporter sau ultras ar vrea să existe violent ape stadion, mai ales când echipa să favorite joacă “acasă “.

Legea 4... o mare aberaţie.

Privind legea 4, aceasta încălca unul dintre drepturile garantate de Constituţia României, dreptul la libera exprimare.

Rezumam...

Potrivit legii, orice mesaj ce urmează să fie afişat pe un stadion trebuie să nu incite la violenţă, ură sau este injurios.

Total de acord...

Nu poţi să te duci la stadion cu asemenea mesaje, însă Constituţia spune clar... cenzura de orice fel este interzisă.

Privind sub alt aspect, la televiziune sau la radio nu poate fi monitorizat la “sânge “moderatorul, reporterul sau invitatul pentru a fi sancţionat, chiar dacă postul respective va primi amenda mai târziu. În presa scrisă sau online, poţi publica orice, chiar pe prima pagină, însă autorităţile ori nu văd, ori ignora subiectul.

2. Sancţiune complementară în caz de încălcare a dispoziţiilor din lege interdicţia de a mai participa la evenimente sportive. 

Potrivit legii, plângerea contravenţională împotriva procesului verbal de contravenţie nu suspendă aplicarea sancţiunii complementare.

Nu trebuie să fi expert în juridic, să-ţi dai seama că aplicarea sancţiunii principale – amenda – se suspendă sancţiunea complementară.

 După cum bine ştim, mulţi dintre noi nu putem avea încredere într-un poliţist, agent al executivului.

Ca un exemplu concret, dacă eşti şofer şi ai un incident în trafic, conteşti procesul verbal de contravenţie, sancţiunea complementară se suspendă şi ai dreptul să conduci până la data la care se pronunţă instanţa de judecată. În schimb, dacă un ultras înjura pe un stadion de fotbal sau o arenă sportive primeşte interdicţie şi nu are dreptul să intre la meciuri, chiar dacă contesta procesul verbal de contravenţie, asta deşi termenele de judecată în materie contravenţională sunt de peste şase luni în imensa parte a cazurilor sancţiunea complementară încetează înainte că instanţa să se pronunţe pe plângerea contravenţională.

Nu cred că un poliţist, jandarm sau cel care aplica sancţiunea, poate înlocui o instanţă de judecată.

3. Interdicţie pentru că te duci la meci în stare de ebrietate.

Nu instig la consumul de alcool, în spaţii publice şi în volum foarte mare, alcoolul poate fi consumat cu moderaţie, după meci şi în general la orice eveniment.

Bine-nţeles că în alte ţări civilizate, cu adevărat membre UE berea se poate vinde pe stadion.

Numai la noi, primeşti sancţiune cu interdicţie de 6 luni dacă te duci beat pe stadion.

Interdicţia aceasta nu este valabilă în cazul călătoriei cu autobuzul, trenul, dacă te duci la cinema, în Primărie, în alimentară, şamd.

Sancţiuni pentru că refuzi să prezinţi actele sau biletul.

O altă “tâmpenie “.

Tot 6 luni de interdicţie un suporter poate primi dacă nu prezintă actele de identitate şi biletul de intrare la meci, la “cererea justificată “.

Să ne explice şi nouă cineva... ce înseamnă cerere justificată şi de ce la alte evenimente cultural-sportive nu se procedează la fel?

4. Folosirea torţelor.

Nu-s de acord (în principiu) nici cu acestea, dar privind din unghiul opus în multe ţări cu suporteri adevăraţi, torţele fac diferenţa.

Acestea dau o “culoare “spectacolului din tribune şi luminează stadionul.

Sancţiunea este foarte mare, dar obiectiv vorbind, vreo 20-30 persoane au fost rănite de o torţa şi au fost maxim 5 incendii pe stadioane din cauza torţelor.

Bine-nţeles cei care rănesc persoane cu aceste torţe, exista alte norme penale decât cele din legea 4.

Să nu uităm că în noaptea de Revelion, sunt mai multe victime de la petarde şi torţe, decât la un meci de fotbal, dar numai că sunt rare cazurile când “agresorul “primeşte sancţiune cu închisoarea, de la 2 la 5 ani.

Adică... un “ultras” este pus în aceeaşi oală cu un violator, tâlhar, proxenet, traficant de droguri, etc.

Mai mult... folosirea unei torţe este sancţionata mai dur, decât furtul. Poţi fura de foame (aşa cum se întâmpla des), dar nu poţi folosi o torţă.

5. Înjuratul şi intratul pe teren.

Personal nici cu aceste două lucruri nu sunt de acord, legat de înjuratul în spaţiul public (stadionul fiind spaţiul public), sunt multe trupe şi mulţi artişti care folosesc cuvinte vulgare, aduc injurii prin melodiile lor şi nici măcar nu-s “deranjaţi “de reprezentanţii legii pentru injurii aduse în public.

Intratul pe teren... Normal nu este frumos să intri pe teren să baţi arbitrul, jucătorul de la echipa adversă, exista lege şi pentru asta.

Dar de ce nu este sancţionat şi intratul în cluburi, Mall-uri, etc,?

Acolo se împart mai mulţi pumni decât pe stadioane, dar nimeni nu este arestat pe loc.

  1. Obligativitatea celor care au interdicţie să meargă în timpul meciurilor la poliţie.

Deşi Guvernul susţine că e neconstituţional aceasta obligativitate, potrivit Constituţiei o persoană poate fi privată de libertate numai prin decizia unui judecător şi numai dacă a comis infracţiuni.

Dar cum unii factori din anumite ministere îşi fac propria lege şi se cred stat în stat, nu discutăm şi despre acest aspect ...

ULTRAS ... NU E INFRACTOR, NICI ŢAP ISPĂŞITOR.

În timpul protestelor din iarnă trecută (acele proteste masive împotriva OUG 13/2017 (aceea lege care a scos în stradă zeci de mii de romani), la Ploieşti a fost organizat şi un miting “ultras”.

Presa prezenta şi autorităţile locale au văzut că aceştia au protestat paşnic alături de restul oamenilor, “ultrasii “dând dovadă de civism şi bune maniere.

Ultrasii, dincolo de stadioane.

Deşi multe voci etichetează “ultrasii “echipelor de fotbal drept: huligani, drogaţi, violenţi, beţivi, şamd... au uitat că aceştia au fost la deszăpezire în satele din Buzău, Focşani, Galaţi, etc, au uitat că “ultrasii “participa la diverse campanii de donare sânge, alimente, jucării, etc.

Femeile şi copii... în peluze.

Peluza după cum bine se ştie, este locul preferat al “ultrasilor “.

De câţiva ani, în peluzele stadioanelor din România, la echipe de tradiţie în fotbalul românesc, vin şi femei respectiv copii.

Nu le putem eticheta pe acele femei, sau pe acei copii, fără a cunoaşte (cu adevărat) ce înseamnă un ULTRAS.

“Ultrasul “este diferit de restul oamenilor.

Acesta sta la un meci, în picioare pe ploaie, frig, canicula, merge cu echipa favorite peste tot în lume, uita să mănânce şiş a doarmă, iar atunci când situaţia o cere, îşi dă jos tricoul şi fularul de la gât şi îşi ajută aproapele...

 

 “Ultras” nu înseamnă vandalism sau violentă fără motiv, ultras înseamnă pasiune şi iubire pentru echipa de club.

Nu este o crimă să fi” ultras”, să iubeşti cu îndârjire propria echipă de club protestezi, în schimb este inadmisibil să fie etichetaţi ca nişte scursuri ale societăţii, să fie priviţi cu alţi ochi de restul oamenilor, mai ales că în ultimii ani, acest “fenomen “a acaparat femei şi copii, dovada ca fotbalul (per ansamblu) nu este un sport al violenţei.

” Ultrasul este ultimul bastion al libertăţii de exprimare”, într-o ţară în care represaliile politice sunt din ce în ce mai numeroase, iar cenzura începe să-şi facă prezenţa în mass-media şi în societate.

Avem nevoie de “ultrasi “pe stadioane, avem nevoie de libertatea de exprimare şi mai mult de acestea... avem nevoie de fotbal-spectacol, în teren şi în tribune.

P.S..S. Acest material vine în urma numeroaselor acuze aduse “ultrasilor “şi subiectul a devenit foarte rar abordat (cu obiectivitate) atât de mass media, societatea civilă şi autorităţi, uitând probabil că un “ultras” este cetăţean roman, având aceleaşi drepturi şi obligaţii că fiecare om, are familie, copii, masterate, facultăţi, un job, e distincţie mult peste politicieni sau alte persoane publice său (şi) adevăratele scursuri ale ipochimenilor prezenţi în studiourile tv, cluburi de fiţe, etc.

 Lansez şi o provocare publică... că cei care etichetează asemenea suporteri, să stea la un meci în mijlocul lor, acolo în peluza şiş a înţeleagă “fanatismul “lor, dragostea “pură” pentru echipa de club, să vadă ce înseamnă “sacrificiu “, renunţări şi fotbalul trăit la maxim.

Fotbalul fără “ultrasi “este că nunta fără lăutari.