LOGO-URI ŞI SEMNE CONVENŢIONALE

LOGO-URI ŞI SEMNE CONVENŢIONALE


 

Logo-ul reprezintă un mod special de scriere a unei mărci. Este vorba despre un set heraldic al timpurilor moderne, o combinaţie de litere sau semne, o imagine, o ideogramă sau un grup de elemente grafice. Funcţiile acestuia au servit întotdeauna pentru a marca un obiect, o clădire sau o lucrare ca aparţinând unei anumite categorii, deoarece reprezină un semn unic şi recognoscibil. Logo-urile au fost folosite încă din cele mai vechi timpuri: cei ce lucrau în piatră îşi puneau amprenta asupra lucrărilor, sclavii romani erau tatuaţi cu semnele stăpânilor lor, iar aristocraţii şi armatele foloseau emblemele. Cuvântul „marcă” a reprezentat iniţial semnul ars în pielea vitelor cu un fier fierbinte. Comunicarea prin intermediul limbajului simbolurilor, semnelor matematice, indicatoarelor rutiere reprezintă activităţi moderne de comunicare, aşa cum la matematică sunt numerele, iar în literatură cuvintele.

Ulterior, termenul de logo a început să desemneze o companie. Codificarea este o componentă esenţială a unui logo. Pentru a fi uşor de recunoscut, trebuie ca forma caracterelor, dimensiunea semnelor şi a simbolurilor şi culorile să fie bine definite. De asemenea, este de reţinut faptul că simpla codificare a scrierii numelui unei mărci, chiar dacă nu este însoţită de simboluri vizuale, constituie deja un logo.

Semnele convenţionale reprezintă sisteme recunoscute pe o scară largă ce semnifică o idee sau un concept pe care toţi membrii unui grup o pot înţelege. Acestea sunt foarte importante când vine vorba de comercializarea anumitor produse deoarece pot simplifica munca producătorului prin aplicarea anumitor semne convenţionale care pot fi înţelese de cetăţenii oricărei ţări.

Cunoaşterea logo-urilor şi a semnelor convenţionale este foarte importantă pentru consumator, atât pentru aşi putea proteja viaţa, dar şi pentru protejarea mediului înconjurător.

De exemplu; simbolul triunghiului format din săgeţi pe care îl regăsim pe recipientele şi produsele din plastic nu înseamnă neapărat faptul că acestea sunt reciclabile, ceea ce contează cu adevărat este numărul (de la 1 la 7) reprezentat în interiorul simbolului. Scopul acestor numere este de a ajuta la identificarea tipului de plastic folosit pentru realizarea produsului, dat fiind faptul că nu toate tipurile de plastic sunt reutilizabile sau reciclabile. înţelegerea celor 7 coduri face ca procesul de reciclare să fie mai uşor, fiecare dintre noi ştiind, astfel, care produse sunt reciclabile şi care nu.

  1. produsele din plastic de categoria 1 (PET - polietilentereftalat) trebuie reciclate, dar nu reutilizate.

  2. produsele din HDPE (polietilen), din categoria 2, sunt reutilizabile şi reciclabile (hdpe este un tip rigid de plastic din care se produc bidoanele pentru detergenţi, jucării şi unele pungi)

  3. produsele din PVC (policlorura de vinil), categoria 3, nu sunt reciclabile, iar multe dintre acestea nu sunt nici reutilizabile (ambalarea produselor alimentare, pentru producerea de jucării pentru copii şi animale, de cabluri pentru calculatoare şi de alte produse.

  4. produsele din LDPE (polietilen cu dentitate mica), categoria 4, sunt reutilizabile, dar nu reciclabile (pungile din magazine).

  5. produsele din PP (polipropilen), categoria 5, sunt considerate sigure pentru reutilizare, însă reciclarea lor se realizează numai în anumite condiţii.( E folosit pentru ambalarea alimentelor-pentru a le menţine proaspete, pentru realizarea capacelor bidoanelor, a recipientelor de margarină şi iaurt şi a paielor)

  6. produsele din PS (polistiren), categoria 6, trebuie evitate acolo unde este posibil, reciclarea acestora fiind destul de greoaie. PS este un plastic ieftin, uşor şi cu o mare varietate de utilizări: de la pahare şi tacâmuri de unică folosinţă şi cutii pentru ouă, la materiale de construcţie. Produsele din acest material pot elibera, mai ales ca urmare a încălzirii lor, substanţe cancerigene.

  7. produsele din plastic de categoria 7 sunt realizate dintr-o combinaţie a celorlalte tipuri de plastic sau din formule de plastic mai puţin folosite (precum BPA, policarbonat şi LEXAN) şi sunt dificil de reciclat deoarece nu se încadrează într-o categorie fixă. Acest tip de plastic este folosit pentru a face produse precum biberoanele şi piese de maşină. Produsele din această categorie sunt greu de reciclat şi nu se recomandă reutilizarea lor.

Pentru a descoperi semnificaţia acestor semne, vă recomandăm să consultaţi informaţiile de pe adresele:

 

Material realizat în cadrul proiectului “Eşti ceea ce mănânci! Mănânci ceea ce cumperi!”, implementat de Asociaţia “Tinerii Voluntari – Valea Călugărească”, finanţator de DJST Prahova