DESPRE COPIII NOSTRI


 
Deseori, copiii mici manifestă tendinţa de încălcare a regulilor. Impulsul de a depăşi limitele fixate de cei mari trebuie privit într-un context mai larg, în relaţie cu dorinţa de cunoaştere a micuţilor: cei mici explorează mediul înconjurător şi tind să devină independenţi. Această independenţă vine, la un moment dat, în conflict cu limitele impuse de tata şi mama. Dar pe măsură ce cresc, dacă sunt înconjuraţi de dragoste, ei ajung să experieze aspectul pozitiv al limitelor fixate de către cei mari. Vor manifesta încredere în adulţii care le poartă de grijă, se vor simţi liberi şi ocrotiţi. 
 
Fiecare părinte se confruntă, mai devreme sau mai târziu, cu următoarea dilemă, ivită în momentul în care copilul devine neascultător: ce cale să urmeze? Una a înţelegerii sau una a pedepselor? Să îi promită, oare, micuţului o răsplată, dacă se va achita cu bine de îndatoririle sale? Dar dacă părintele se dovedeşte îngăduitor faţă de copil, nu va ajunge să fie dominat de acesta? 
 
Copiii mici manifestă deseori tendinţa de încălcare a regulilor. Impulsul de a depăşi limitele fixate de cei mari trebuie privit într-un context mai larg, în rela­ţie cu dorinţa de cunoaştere a micuţilor: cei mici explorează mediul înconjurător şi tind să devină independenţi.  
Această inde­pen­denţă vine, la un moment dat, în conflict cu limitele impuse de tata şi mama. Dar pe măsură ce cresc, dacă sunt înconjuraţi de dragoste, dacă au o relaţie normală cu părinţii, ei ajung să experieze aspectul pozitiv al limitelor fixate de cei mari. Vor manifesta încredere în adulţii care le poartă de grijă şi se vor simţi, deopotrivă, liberi şi ocro­tiţi. Se vor dedica preocupărilor caracteristice vârstei lor: jocuri, întâlniri cu prietenii, activităţi educative. 
 
Comunicare pozitivă 
Pentru ca limitele pe care i le fixează adultul copilului să fie eficiente, părintele trebuie să facă acest lucru într-o dispoziţie afectivă pozitivă: să fie calm, să aibă încredere în sine, să nu fie ezitant, frustrat sau furios. Şi să îi transmită cât se poate de clar copilului ce aşteptări are de la el. Altfel, micuţul va reacţiona contrar aşteptărilor la emoţiile negative pe care i le transmite părintele său. 
 
Trebuie să ne ferim să îi numim „răi” pe copiii noştri. Din două motive: primul ar fi acela că, adesea, ni se par nouă răi fiindcă, în momentele de conflict, suntem frustraţi, nervoşi, nemul­ţu­miţi că nu se conformează regulilor impuse de noi. În al doilea rând, dacă îi vom spune unui copil, în mod repetat, că este rău, el va ajunge să creadă că, într-adevăr, este un copil rău. Şi se va comporta ca atare. 
 
Înainte de a-i stabili unui copil anumite reguli de comportament, părinţii trebuie să conşti­en­tizeze faptul că, încă din primele luni de viaţă, el este o fiinţă con­ştientă, capabilă să-i înţe­leagă şi să comunice cu oamenii mari. Bebeluşii sunt persoane complete - con­ştiente, intuitive şi comunicative. Sunt prin natura lor învăţăcei, exploratori şi «oameni de ştiinţă» capabili să verifice ipoteze, să rezolve probleme şi să înţeleagă limbajul şi ideile abstracte. 
 
Comportamentul gălăgios şi agitat, cu plâns sau strigăte, al bebeluşilor şi al copiilor de vârstă mică, este unul firesc. În acest fel, ei îşi exprimă nevoi extrem de variate: le este foame, le este somn sau doresc mai multă atenţie din partea părinţilor. În general, testează câtă libertate li se acordă, dorindu-şi, în acelaşi timp, să se simtă în siguranţă. 
 
Mediu securizant 
Pentru început, adulţii trebuie să le asigure bebeluşilor şi copiilor mici un mediu previzibil, securizant: ei trebuie să petreacă cea mai mare parte a timpului acasă. Rutina de zi cu zi îl va ajuta pe bebeluş să înţeleagă mai repede şi mai bine ce aşteptări au oamenii mari de la el. În situaţiile de viaţă în care copilul se comportă nepotrivit, părintele nu trebuie să îl eticheteze ca „obraz­nic” sau „prost crescut”, ci să îi reamintească, pe un ton calm, cum ar trebui să se poarte. 
 
Trebuie evitate atât pedepsele, cât şi o atitudine nepotrivită a părintelui (nervozitate, pierderea calmului, furia, tonul ezitant). Copilul se simte confortabil când tata sau mama îşi manifestă autoritatea firesc, fără efort. Reproşurile, emoţiile negative manifestate de părinţi, pedepsele îl vor face pe copil să se ruşineze, să se simtă vinovat, dar nu îl vor ajuta să înţeleagă clar ce doresc mama şi tata de la el. Să presupunem că un copil mic se joacă într-un mod sau într-un moment nepotrivit cu mingea. Cea mai eficientă reacţie a părintelui este să îi spună, pe un ton cât se poate de calm: „Nu ai voie să faci asta; dacă mai arunci mingea o dată, va trebui să ţi-o iau”. În acest timp, părintele trebuie să blocheze, cu mâinile, acţiunea micuţului. Totul este să reacţionăm imediat. 
 
Evitarea pedepselor 
 
O comunicare eficientă între părinte şi copil presupune o adresare cât mai directă. Când le vorbim, trebuie să o facem firesc, aşa cum am dialoga cu o persoană adultă. Nu trebuie să le imi­tăm rostirea greşită a unor cuvinte. Ei vor să înveţe limba adulţilor. A le vorbi ca unor egali înseamnă să le arătăm că îi respectăm. De multe ori, părinţii vorbesc despre ei înşişi folosind apelativele de „mami” şi „tati”. Dacă tatăl îi va spune micuţului: „Tati nu vrea ca bebe să lovească motanul”, copilului nu i se va oferi interacţiunea directă („tu” şi „eu”), care l-ar ajuta să înţe­leagă ce aşteaptă tata de la el. 
 
Părinţii trebuie să evite, deopotrivă, să-l pedepsească pe copil, trimiţându-l în camera lui. Dacă un copil devine furios, cel mai bine este ca mama sau tata să îl conducă, în braţe, la el în cameră şi să îl lase să îşi manifeste liber furia (poate să plângă sau să dea din mâini şi picioare, de faţă cu persoana adultă), până când emoţia toxică dispare, iar el îşi recapătă stăpânirea de sine. În acest fel, părintele îi dovedeşte micuţului că îi poartă de grijă, din dragoste. 
 
Una dintre cele mai eficace căi de a-l ajuta pe copil să îşi însuşească regulile de comportament este să îl pui să experimenteze ce se întâmplă dacă el nu va face aşa cum doreşte părin­tele său. Suportarea consecinţe­lor care decurg dintr-un comportament nepotrivit va avea, întotdeauna, efecte mai durabile decât simpla pedeapsă. 
 
În perioada primei copilării, micuţii trăiesc emoţii puternice, adesea contradictorii. De aceea, părinţii trebuie să înţeleagă şi chiar să încurajeze manifestarea lor. Dacă un copil plânge fiindcă prin regulile impuse îi este îngrădită libertatea de mişcare, tata sau mama nu trebuie să îl pedepsească pentru această reacţie. Ei au nevoie să îşi exteriorizeze liber frustarea, furia sau dezamăgirea. 
 
Părinţii trebuie să îi transmită copilului sentimentul că ei îl iubesc necondiţionat. Doar în aceste condiţii, el se va simţi în siguranţă. O iubire condiţionată („te iubesc, doar dacă faci ce îţi spun”) îi induce micuţului ideea că iubirea părinţilor săi ar putea, dacă el se dovedeşte neascultător, să se stingă. El poate să ajungă să nu-şi mai iubească şi pre­ţu­iască părinţii. Iubirea condiţio­nată are efecte nocive inclusiv asupra evoluţiei psihologice a copilului: îşi poate pierde încrederea în sine, îi este ruşine, se simte împovărat de vinovăţie. 
 
De multe ori, neîncrederea copilului în părinţii săi este alimentată de comportamentul lipsit de control al acestora: dacă este pălmuit în mod repetat, comportamentul său nu se va ameliora. Dimpotrivă, micuţul va reacţiona violent. 
Copiii inves­tigaţi, cei care au fost plesniţi des, până la vârsta de 3 ani, reac­ţio­nau cel mai agresiv la vârsta de 5 ani. Concluzia care se impune este clară şi previzibilă: părinţii trebuie să evite bătaia, sub orice formă. Scopul educaţiei este să-l ajute pe copil să de dezvolte firesc. De aceea, relaţia părinte-copil trebuie să se bazeze pe dragoste necondiţio­nată şi pe sinceritate. 
 
De multe ori, copiii testează limitele, încălcându-le, fiindcă sunt ignoraţi. Părinţii trebuie să le arate continuu dragostea mângâindu-i, îmbrăţişându-i, sărutându-i, declarându-le simplu: „te iubesc!” Dragostea presupune respectul: tata şi mama trebuie să îi arate micuţului că îl respectă, ajutându-l să devină o fiinţă independentă. Copilul va înţelege că este iubit, simţind efectiv răbdarea, acceptarea, empatia pe care le manifestăm faţă de el. 
Iubire in manifestare ! 
Va imbratisez sufletul  

 Psiholog Catalina Dan  

 CABINET PSIHOLOGIC - Catalina DAN 

0727228057 AVIZAT de Ministerul Transporturilor pe SIGURANTA TRANSPORT 2017. 

Ofera urmatoarele servicii psihologice in cele 3 specializari: 

PSIHOLOGIE CLINICA- psiho-diagnostic si evaluare subiectiv- emotionala, cognitiva ,comportamentala, bio-fiziologica,a personalitatii, consiliere si terapie suportiva (copii, adolescenti, adulti) -rapoarte de evaluare pentru comisia de handicap, etc 

. 

PSIHOLOGIA TRANSPORTURILOR- Psiholog Specialist - 

testari si evaluari in vederea obtinerii permiselor auto (toate categoriile)- pe SIGURANTA TRANSPORTURILOR 2017 (Cabinet agreat de Ministerul Transporturilor)- preventie si consiliere, etc. 

PSIHOLOGIA ORGANIZARII MUNCII - Evaluari in vederea angajarii, cele periodice, sustinerea examenelor,(cabinet agreat de ANAF), selectie de personal, intervievari, etc. 

Servicii de calitate 

Profesionalism 

Confidentialitate 

Va asteptam cu mare drag!- 

Pentru programari Luni-Vineri 8.00-18.00. 

Pentru alte detalii vizitati pagina de facebook:https://www.facebook.com/Cabinet-Psihologic-Ploiesti-Catalina-DAN