Interviu cu tanara Florina Alecu Chirila,o tanara ambitioasa care doreste sa-si urmeze visul...
 
Florina Alecu Chirilă are 30 ani, este din Ploieşti, absolventă a Colegiului Tehnic” Elie Radu” Ploieşti şi fost participantă la Concursul de Miss, Miss Laguna 2012.
Emotivă, sinceră, modestă şi serioasă, Florentina este o tânără care-şi doreşte un loc de muncă, fiind promoter la diverse firme.
Îşi doreşte să devină un blogger şi vlogger de succes, deşi suferă de...” depresie”.
Peste toate acestea este o ploiesteanca adevarata,caruia ii pasa mult de oras.
 
Cunoscând-o de foarte mult timp,” depresia” nu o împiedică de a muncii, a zâmbii şi a fi optimistă.
 
Pentru cei care o” critică” şi nu o cunosc, i-am solicitat un interviu, după acesta sperând că unii să-şi schimbe părerea despre Florentina şi să înţeleagă că nu toată lumea este perfectă.
 
GABRIEL DIMA: Bună. Deşi mulţi nu te cunosc. Cine este Florina Alecu Chirilă?
FLORINA ALECU CHIRILĂ:
 Bună! Vă voi povesti câte ceva despre mine: sunt zodia fecioară, sunt perfecţionistă, romantică, visătoare. Uneori devin încăpăţânată când cei din jur încearcă să mă facă să cred în realitatea lor rece, monotonă, spunând că visele nu se împlinesc. Sunt născută toamna, anotimpul care mă inspiră să scriu.
Iubesc mult viaţa, oamenii, natura. Iubesc fiecare anotimp în parte, iubesc florile, îmi place să privesc cum apune soarele, îmi place să aud păsările cum cântă, iubesc lucrurile simple, îmi place să preţuiesc fiecare moment şi pun mare preţ pe prietenie. Uneori mă bucur că un copil de orice lucru său moment frumos pentru că ştiu că viaţa e trecătoare.
Poate mulţi consideră că sunt demodată, dar iubesc ţara noastră cu tradiţiile ei, iubesc să călătoresc şi să descopăr locuri şi obiceiuri noi, îmi place să petrec clipe frumoase cu cei dragi. Iubesc viaţa la sat, apreciez oamenii gospodari.
De multe ori merg acolo pentru aerul curat; nu m-ar deranja să trăiesc în mediul rural. Mi-aş dori mult să mi dea ocazia de a promova acele obiceiuri, acele case pline de istorie din anumite
Mi-ar plăcea să alerg prin iarbă, să adun flori, să mă plimb pe câmpie. Mă imaginez stând la umbra unui copac scriind poveşti, poezii, fiind inspirată de natură, de oameni simpli şi frumoşi. Uneori mă văd într-o grădină sau într-un leagăn cu flori. Mă văd realizând o şedinţă foto într-un loc mirific, purtând o rochie albă şi o coroniţă cu motive florale, stând în acel leagăn. De multe ori îmi imaginez soţul, îmbrăcat şi el în haine albe, apropiindu-se de leagăn. Uneori visez o grădină, alteori visez un loc la fel de frumos ca visele mele, un loc în aburii nopţii, când oamenii merg la culcare şi doar cei cu puteri extraordinare devin mici îngeraşi sau licurici, observând minunile naturii. Cine sunt oamenii cu puteri extraordinare?
Sunt oamenii capabili să iubească mult, să ajute pe cei din jur cu o vorbă sau o faptă bună, sunt oamenii care au reuşit să-şi păstreze sufletul pur deşi nu le-a fost foarte uşor.
Am scris şi publicat o carte. Am tot scris, chiar din perioada şcolii generale şi am continuat în liceu.
Legat de publicarea cărţii mele, am o poveste "divină", să-mi amintiţi să o povestesc într-o zi.
Iubesc micile detalii, cântecele vechi de colecţie, păstrez în suflet amintiri, uneori devenind melancolică.
Lupt împotriva violenţei domestice, a drogurilor, a nedreptăţilor. Acum mulţi ani am participat la un concurs de miss. Nu aveam măsurile ideale, dar am avut curajul să încerc. Am rămas cu amintiri frumoase şi o medalie deşi nu am fost eu câştigătoarea.
M-am născut în oraşul Ploieşti şi sunt mândră de acest lucru. Am crescut într-o familie frumoasă, am doi părinţi minunaţi pe care îi ador, nu voi înceta în a le mulţumi toată viaţă pentru toată susţinerea lor.
 
G.D.: Te apuci de vlogging. Crezi că vei reuşi într-o lume în care trebuie să ai ceva de spus? 
F.A.C.
Nu va fi uşor, dar cu siguranţă va merita! Sunt pregătită să muncesc mult căci oricât de talentată aş fi.
Sunt conştientă că fără muncă nu există reuşită. Mă voi strădui să dau tot ce-i mai bun, voi avea răbdare şi am credinţă în Dumnezeu, dacă acesta este drumul meu, El va fi alături de mine şi mă va ajuta să reuşesc.
Veţi spune că sunt atâtea persoane care fac acest lucru şi că nu voi avea succes. Sunt mulţi vloggeri care fac acest lucru, dar fiecare e unicat în felul lui şi cred că e loc sub soare pentru toată lumea.
Nu este de ajuns doar să vorbeşti mult, poţi vorbi mult şi prost. Este important că în videoclipul acela să ai ceva de spus, e important să nu plictiseşti, e important să ai lumina în cameră, sunt importante multe.. începând de la felul cum vorbeşti, setările canalului, date tehnice.
Nu mă apuc de această activitate că aşa mi-a venit mie, consider că sunt talentată, ideeile îmi vin spontan, sunt creativă şi cred că mi se potriveşte mult. Regret faptul că nu m-am apucat de ceva timp, dar nu e târziu nici acum
 Vloggeri nu au o viaţă perfectă cum consideră unii, filmează ore întregi, taie, editează, au telefonul încărcat cu mii de filmuleţe, învaţă să lucreze cu programe de editat. Eu voi continua să citesc în continuare, să învăţ, urmăresc canalul anumitor vloggerite.
Voi începe de la zero şi poate la început voi avea doar doi urmăritori, e normal, dar sunt sigură că încetul cu încetul voi evolua. Nimeni nu a ajuns sus dintr-o dată.
Visul meu este să pot deveni cunoscută în acest domeniu. Îmi place mult să promovez în scris, dar totodată aş putea promova un brand în faţa unui public, prin intermediul unei reclame etc.
Mă consider o persoană creativă, îmi place să cred că am cuvintele la mine şi indiferent de forma prin care promovez un brand mă gândesc la idee, slogan, concept.
Încerc să mă gândesc la nevoile clientului şi-mi doresc ca mesajul transmis să fie unul original. Sunt o persoană spontană şi ideile îmi vin pe moment.
Mi-aş dori tare mult, de exemplu, să particip la lansarea unor produse noi, a unei locaţii şi să reprezint acea companie. Nu aş vrea să reprezint compania şi atât, vreau să cred în conceptul acelei companii, să mă identific cu ea pentru a ajunge la sufletul clienţilor, să le înţeleg nevoile şi să le pot oferi exact ce au nevoie.
Pe altă parte mă văd într-un studio alături de o echipă de oameni profesionişti, care se ocupă de imaginea mea (make-up, coafură, haine), realizând un video în care promovez un produs sau orice altceva. Urmăresc zilnic vllogeri pe canalul de youtube, sunt atentă la felul cum vorbesc, subiectele abordate, încerc să învăţ de la fiecare, dar cu siguranţă voi încerca să fiu originală.
Vloggeri mei preferaţi sunt Irina Deaconescu şi Andreea Balaban.
G.D.: Cum te descurci într-o situaţie limită?
F.A.C.
Uneori mă stresez, nu sunt perfectă, dar încerc să respir adânc şi să găsesc soluţii la problemele apărute.
G.D.: Ce deteşti cel mai mult la oameni?
F.A.C.:
 Noi, oamenii suntem diferiţi unii de alţii. Fiecare om care trece prin viaţa noastră ne poate oferi o lecţie bună sau rea. Este important să învăţăm acea lecţie şi să mergem înainte. Nu ştiu dacă există oameni răi, fiecare om are de dus propria cruce şi de multe ori în spatele unui om rece, dur, se ascunde o mare suferinţă, de aceea încerc să nu judec. Nu pot spune că detest oamenii, am întâlnit persoane cu care nu am reuşit să rezonez, dar cu toate astea eu iubesc oamenii în continuare, poate mult prea mult. Fiecare om apare în viaţă noastră cu un bagaj format din trecutul său, amintirile, realizări şi neîmpliniri, fiecare acţionează în funcţie de educaţia primită, convingerile sale.
Nu-mi place că noi oamenii judecăm cu uşurinţă, ne bucurăm de răul vecinului şi nu mai suntem apropiaţi unii de ceilalţi, nu ne mai pasă de suferinţa celui de lângă noi, alergam după propriile interese şi nu avem timp să întindem o mâna celui aflat în necaz.
 G.D.: Cel mai frumos/penibil moment de până acum.
F.A.C.:
Am avut parte de multe momente frumoase, cel mai frumos moment a fost cununia religioasă pe care am realizat-o cu soţul meu în urmă cu 3 ani.
În acele momente l-am simţit pe Dumnezeu foarte aproape de mine, am simţit că îmi binecuvântează dragostea.
G.D.: Ce ai schimba la tine?
F.A.C.:
Mi-aş dori să pot să fiu puţin mai rece pentru a nu mai suferi atât de mult când cei din jur mă dezamăgesc.
G.D.: Nu ai zis multora că ai o problemă... ai momente depresive şi de anxietate.Ne poţi spune de când le ai?
F.A.C.:
Este o poveste destul de lungă. Mă lupt cu o tulburare depresivă de 13 ani. Urmez tratament depresiv, dar această afecţiune mi-a schimbat complet viaţa. Am această afecţiune din copilărie. Nu ştiu exact din ce cauză m-am ales cu această afecţiune. Schimbarea a avut loc în şcoala generală.
Reuşeam să învăţ binişor, am fost pasionată de literatură şi limbi străine, dar eram un dezastru la matematică şi din acest motiv eram râsul colegilor din clasă. Îmi era foarte teamă de profesoară mea de matematică, era o femeie impunătoare, îmi amintesc că am mers la dânsa acasă pentru meditaţii şi eram foarte speriată, acolo am primit şi câteva palme. Tind să cred că acest lucru mă afectat. Era perioada adolescenţei, sfârşit de clasa a 8 a, urma să dau examenul de capacitate şi să încep o nouă etapă, se produceau multe schimbări. Eram o persoană foarte cuminte, naivă, îmi plăcea să petrec timpul citind cărţi pe care le împrumutăm de la Biserică, la un moment dat, am făcut parte din corul Bisericii. Apoi a urmat clasa a 9 a la liceul Elie Radu, acolo şoc şi groază, afecţiunea pusese stăpânire asupra mea, mă enervăm uşor, nu suportăm să fiu jignită, colegii din clasa făceau mişto de kg mele în plus şi de aceea mă certăm frecvent, plângeam. Doamna dirigintă care a fi trebuit să fie ca un al doilea părinte şi să mă îndrume, întotdeauna mă pedepsit, nu suporta că sufăr de această depresie şi mă certa din orice motiv, ajunsesem să îmi fie teamă de ea. Într-un final, după câţiva ani de chin, ia părut rău pentru tot ce mi-a făcut şi ne-am împăcat.
Nici în dragoste nu am avut mult noroc. Despărţirea de primul iubit mă afectat foarte mult, am plâns mult şi am făcut o obsesie de care încerc să mă vindec şi în ziua de azi. Este foarte greu să uiţi o mare iubire.
Şirul încercărilor au continuat în viaţa mea, dar mai multe voi povesti în videoclipurile pe care urmează să le realizez. Cert este că această afecţiune mi-a schimbat viaţa, duc multe lupte, dar cu credinţă în Dumnezeu încerc să mă menţin pe linia de plutire.
Am împlinit 30 de ani şi m-am decis să vorbesc. Tot timpul am fost sfătuită să ascund această afecţiune deoarece oamenii nu mă vor înţelege. Am trecut prin multe, am întâlnit tot felul de oameni şi mi s-au făcut multe nedreptăţi.Cu toate astea, nu vreau să mai ascund, nu îmi este ruşine de mine şi mă iubesc aşa cum sunt, vreau să vorbesc despre această afecţiune în videoclipurile mele, îmi face bine, ştiu că există mulţi oameni care suferă în tăcere de astfel de afecţiuni şi vreau să ştie că nu sunt singuri.
G.D.: Cu cine ai colaborat până acum, din postura de promoter?
F.A.C.:
Ador mult să scriu, am început în şcoala generală, liceu şi apoi am publicat o cărticică, se numeşte "Dreptul la iubire". Sunt atât de mândră căci am colaborat cu o editură care poartă numele Sfântului Ierarh Nicolae.
Apoi am tot continuat să scriu, scriind mă deconectam de tot ce e în jur şi reuşeam să intru într-o lume de poveste. Scriu gânduri, îmi scriu trăirile, scriu despre subiecte actuale, scriu poveşti de dragoste, poveşti pentru copii, poezii.
Foarte mulţi ani am scris articole pe un blog însă m-am oprit când am văzut că nu mă pricep la partea tehnică a blogului.
Apoi am început să scriu articole pentru blogul sau pagina de facebook a anumitor site-uri.
Fiind foarte comunicativă am reuşit să mă angajez precum promoter şi am reuşit să promovez cu succes diverse lucruri, produse, locuri. Văzând că mă pricep am început să îmi dau seama că am o înclinaţie spre a promova aproape orice. Îmi place să comunic cu oamenii, să mă pun în locul lor şi să le explic avantajele unui produs sau lucru.
Am promovat diverse produse, optici medicale, produse de înfrumuseţare, am colaborat cu site-uri online, pensiuni. Am scris articole pe vechiul blog pentru Hotel Forum şi Piaţa Cocoş din oraşul nostru (în urmă cu câţiva ani)
G.D.: Când ai avut ultima dată emoţii?
F.A.C.:
Emoţii am la orice pas, mă emoţionez când îmi sărut soţul de noapte bună, când ascult o melodie de dragoste. Port în suflet multă iubire pentru oameni, natură şi lucrurile frumoase în general.
G.D.: Ce ar trebui schimbat în Ploieşti din punctul tău de vedere a cetăţeanului? Mai ales că ai şi votat.
F.A.C.:
Da, am votat şi am speranţa că lucrurile se vor schimba în bine în oraşul Ploieşti. Sunt multe de schimbat, dar aş dori mult ca oraşul nostru să fie mai curat, există cartiere în care sunt grămezi de resturi menajere. Mi-aş dori ca Poliţia Comunitară să fie mai activă, în special în zona Halelor, cartier Bereasca, Mimiu. Nu în ultimul rând, mi-aş dori să se creeze mai multe locuri de muncă pentru tineri.
G.D.: Cunoşti proiectele şi campaniile umanitare Info Ploieşti City. Cum ţi se par?
F.A.C.:
Vă felicit din suflet pentru toate campaniile şi proiectele organizate, ştiu că în spatele lor există multă muncă şi mulţi oameni minunaţi.Vă doresc să o ţineţi tot aşa şi să aveţi parte de multe succese şi realizări căci meritaţi, pentru mine sunteţi numărul 1. 
Domnul Gabi Dima este o persoană deosebită şi un adevărat profesionalist.
G.D.: Un mesaj pentru cititorii site-ului nostru...
F.A.C.:
Vă doresc tuturor multă sănătate căci sănătatea este cel mai de preţ lucru. Îmi puteţi trimite mesajele voastre pe aceasta pagină: https://www.facebook.com/florinachirila1990 Tot acolo voi anunţa când voi filma primele mele videoclipuri pentru canalul youtube.
De asemenea vă încurajez să citiţi în continuare Prahova zi de zi 
(www.infoploiesticity.ro) căci nu veţi regreta!