Interviu cu Mihaela Andrei. Fost arbitru stagiar AJF Prahova ”Peste 30 de ani mă văd o bunică sexy, împlinita şi mulţumită care a dat totul pentru copii ei”

Pe Mihaela am cunoscut-o (personal) la turneul de mini fotbal (caritabil) în scopul strângerii de fonduri pentru antrenorul de kickboxing, Stelu Felix Stoica, din data de 27 ianuarie 2019, competiţie organizată Info Ploieşti City, DJ Kabal şi ACS Dinamo Victoria Ploieşti în colaborare cu CSM Ploieşti, atunci când a fost unul dintre arbitrii.

Muncesc de când mă ştiu, întâi, de mică la carierele din Strejnicu, adunam peturi şi fiare vechi împreuna cu mama şi tatăl vitreg, apoi m-am angajat la un bar să pot continua liceul, la 18 ani am plecat la mama în Spania şi lucram în solar împreuna cu ea, iar din 2019 lucrez în Parcul Industrial Aricesti Rahtivani ca şef formaţie la o firmă contractoare a BAT-ului.”

Din păcate o accidentare a făcut-o să renunţe la arbitraj, ultima sa apariţie a fost tot la un turneu de minifotbal organizat de Info Ploieşti City şi Penitenciarul Ploieşti.

O tânără sinceră, drăguţă şi zâmbitoare, Mihaela Andrei a răspuns unui interviu (EXCLUSIV) site-ului nostru.

Aşadar... Cine este Mihaela Andrei ? De ce a renunţat la arbitraj ? Ce pasiuni are ?

GABRIEL DIMA : Bună. Cine este Mihaela Andrei, pentru cei care nu te cunosc ?

MIHAELA ANDREI :

Mihaela este în primul rând mamă, mama unei minuni de 1 an şi 8 luni dar şi soră / mamă / tată pentru fraţii mei mai mici de 14 şi 17 ani, pe care i-a luat în plasament în august 2021!

Mihaela este un om simplu, singur împotriva tuturor ca să zic aşa, muncitor şi ambiţios care a câştigat până la vârsta de 23 de ani tot ce are prin munca proprie.

G.D.Avantaje şi defecte...

M.A. :

Mă consider şi sunt un om sufletist, un prieten de nădejde, însă nervii nu îmi sunt în totalitate sub control şi ăsta e cel mai mare defect al meu.

G.D. : Ce te enervează cel mai mult ?

M.A. :

Minciunile!

Am anumite principii şi module ca să le zic aşa, de viaţa după care mă ghidez şi pe care le respect cu stricteţe aşa că niciodată nu mă minţi pentru că aflu la un moment dat şi dispari ca om pentru mine, oricine ai fii!

G.D. : Despre arbitraj...

Primul meci...

Câte meciuri ai arbitrat ?

Cel mai uşor / greu?

M.A. :

Arbitrajul... e un subiect delicat pentru că nu am reuşit să ajung la performanţa dorită de mine.

- Primul meci a fost în 2016 îmi aduc aminte, în Buzău, nu mai ştiu exact unde, dar ştiu că am fost luată pe nepregătite şi nu am avut echipamentul adecvat, arbitram în 2 un meci de juniori şi la un moment dat, fiindcă ploua am alunecat şi râdeau toţi copii ăia de mine, a fost funny, am râs mult pe tema asta.

- Nu ştiu exact câte meciuri am arbitrat, mergeam ori de câte ori aveam ocazia, nu conta ce zi sau perioadă era, eram mereu acolo.

- Îmi setasem în cap că toate meciurile sunt grele fiindcă era o provocare pentru mine, să nu greşesc şi să dau pe cât posibil tot ce am mai bun, acum faze grele au fost şi vor fii mereu pentru toţi arbitrii, indiferent de divizie sau meci.

- A fost o experienţa plăcută în care m-am redescoperit pe mine cea de acum câţiva ani, ţinând cont de prezent, am perioade când prefer să uit cum eram odată şi câta fericire îmi aducea arbitrarea unui meci. Mă gândesc încă dacă să mă reapuc de arbitraj însă ca mamă e mai greu să fii în mai multe locuri odată şi ţinând cont că lucrez weekendurile şi timpul liber încerc pe cât posibil să le dedic copiilor mei.

G.D. : Ce alte pasiuni mai ai ?

M.A. :

Îmi place să scriu, poveşti, versuri, kickboxing (datorită maestrului Ciprian Ardeleanu), mă pasionează foarte tare actoria, am filmat câteva secvenţe la seriale ”Lecţii de viaţa” ( Pro Tv) şi ”În căutarea adevărului” ( Kanal D)... am de gând să fac un al doilea job din actorie şi să urmez nişte cursuri dar repet, totul se raportează la copii.

G.D. : Cel mai frumos / penibil moment.

M.A. :

Am avut multe momente frumoase în viaţa însă cel mai frumos rămâne naşterea prinţului meu.

Acela a fost de departe magic!

Ca şi moment penibil, nu ştiu, căzături în public, glume nesărate ale prietenilor în public, sunt şi astea destul de multe.

G.D. : Ce faci în timpul liber ?

M.A. :

În timpul liber ies în parc cu băiatul meu, în prezent scriu un scenariu de film la care sper să reuşesc anul ăsta să filmez măcar primul episod, merg la sală sau la antrenamentele de kick, nu am un program fix. Pot să zic că îmi place să dorm, deci dacă există timp liber făcând abstracţie de ce scrie în rândurile de mai sus, clar dorm !

G.D. : Cum depăşeşti o situaţie dificilă ?

M.A. :

Băi, o să rămâi surprins să ştii prin câte situaţii dificile am trecut, uneori şi eu mă întreb asta însă e acolo un Dumnezeu care nu mă lasă niciodată şi mă ajută să găsesc o rezolvare.

G.D. : Ce deteşti la oa meni ?

M.A. :

Minciunile şi falsitatea!

Prefer să îmi zici din start ce vrei de la mine iar eu îţi zic pe loc dacă îţi pot oferii sau nu decât să îmi araţi cât poţi fii de mincinos, cum poţi mima sentimentele şi comportamentul ca mai apoi eu să fiu dezamăgită de mine că am avut încredere.

G.D. : Unde te vezi peste 30 de ani ?

M.A. :

Peste 30 de ani mă văd o bunică sexy, împlinita şi mulţumită care a dat totul pentru copii ei, a reuşit să crească frumos şi omenesc 3 copii minunaţi cu principii.

Profesional mă văd un manager de top care se pregăteşte să iasă la pensie, dar şi o actriţa cunoscută nu numai în România care prin filmul eu a reuşit să schimbe destinele multor fete.

G.D. : Ai vreo superstiţie ?

M.A. :

Iarăşi o întrebare capcană...

Eu sunt o visătoare, iar asta cred mă menţine în ”priză” tot timpul.

G.D. : Ce notă ar merita fosta arbitră Mihaela Andrei de la... Mihaela Andrei

M.A. :

Wow, asta e grea... cred că 7, pentru că putea mult mai mult...

G.D.Cum ţi-se par proiectele INFO PLOIEŞTI CITY ?

M.A. :

Toată stima mea, sunt de calitate, cu oameni pentru oameni şi consider că ăsta e adevăratul scop al unui proiect, de aceea cu drag, de fiecare dacă cum pot / dacă pot voi participa!

G.D. : Cel mai mare vis este... ?

M.A. :

Eu sunt o visătoare iar asta cred mă menţine în priză tot timpul.

Îmi doresc sănătate pentru copii mei, îmi doresc să pot vedea în cinematografe propriul film, film în care îmi expun viaţa aşa cum a fost ea, cum încă este pentru ca eu nu am avut curajul să iau multe decizii pe care aş fii putut să le iau iar recunoscând asta, sunt sigură că foarte multe fete se vor regăsii şi sper eu, nu vor face ca mine ! Încă lucrez la asta.

Alt vis ar fii o familie completă, o casă la ţară şi încă 2 copii, o fată şi un băiat.

G.D. : Un mesaj pentru cititorii noştri şi prahoveni.

M.A. :

Noi trebuie să pornim schimbarea pe care vrem să o vedem în jurul nostru.

Să fim mai buni este cel mai important, chiar şi pentru sănătatea proprie, ca să nu mai zic de a celor asupra cărora se reflectă ea, sunt foarte mulţi care pun la suflet simple cuvinte şi ajung rău din cauza asta, eu sunt una dintre aceste persoane, eram de fapt, primeam răutate, o acceptăm, mă consumam apoi împărţeam tot răutate.