Madeleine Tinteia : “Radio, o lume fascinanta creata din culori, sunete si cuvinte, tot ceea ce iubesc mai mult pe lumea asta !... “
Stefania Argeanu, pe aceeasi frecventa cu Madeleine Tinteia,intr-un dialog -latte in exclusivitate
Astazi sunt in emisie impreuna cu draga mea Madeleine Tinteia, prin urmare emitem on - air, in felul nostru, povestind despre trairi, acumulari, pagini citite, culori imbratisate si, totodata, rasnim boabe cat pentru vreo 5 latte-uri pe care le savuram, apoi, intr-o inepuizabila ceasca de cultura.
Sunteti invitatii nostri !
Stefania: Care a fost atmosfera unei prime intalniri cu radioul, din ipostaza de ascultatoare ?
Madeleine : Mmmmmm, sa tot fi fiind in clasa a IV-a sau chiar a V-a… ascultam Radio SICA, pe vremea aceea, un radio local din Deva, judetul Hunedoara. Aveam un radio vechi, din acelea din lemn, dar portabil, era totusi mai nou decat « radio-urile familiale » cum se numeau cele care nu erau portabile… si ascultam inclusiv posturi rusesti. Atmosfera era de reverie mereu, eram fericita sa ascult muzica si stiri, dansam prin casa ascultand radio-ul.
Radio-ul mergea non-stop la mine, participam la tot felul de concursuri, scriam scrisori la emisiuni, eram fana acestui radio. Eram invitata in emisiuni, intram in direct in emisiuni si faceam dedicatii, etc. Am ajuns sa cunosc toata echipa, inclusiv pe directorul radio-ului. A fost o perioada extraordinara. Am fost invitata, la un moment dat, intr-o emisiune de seara, unde o formatie a facut un concert live care s-a difuzat pe undele radio in seara respectiva…. Tin minte ca am mers cu prietena mea din coilarie, Katy, care era cu 3 ani mai mare decat mine, pentru ca mama nu ma lasa sa ies seara din casa…eram mica…
Si mi s-a parut cea mai tare chestie ca am castigat eu biletul ala, sa fiu prezenta in cabina de emisie la acel concert !...
Apoi imi amintesc, tot in scoala generala, perioada Radio Deva, in care cu prietena mea din generala, Andreea Suba, ascultam emisiunile de dedicatii si mesaje, si scrisorile noastre erau cititte de Dragos Pascuta la radio. Am iubit radio-ul cu tot sufletul. Mi se parea o lume fascinanta creata din culori, sunete si cuvinte, tot ceea ce iubesc mai mult pe lumea asta : culori, sunete si cuvinte. Si am trait pentru radio, prin radio, cu tot sufletul, toata viata mea.
Stefania : Ce ai simtit cand te-ai intalnit cu microfonul intr-o prima statie radio? Care a fost culoarea emotionala predominanta?
Madeleine : ROSU. Eu nu ador rosul ca si culoare, ma streseaza. Prima mea emisiune de radio pe care ma realizat-o pe cont propriu a fost in ROSU, complet in alerta. Mi-am zis ca aia a fost prima si ultima emisune realizata de mine, asa de nasol a fost. Nimic nu mergea din punct de vedere tehnic, etc. A fost o emisiune realizata la Radio 21 Deva. Dar inainte de aceasta emisiune realizata de una singura, am fost 2 ani colaborator la Radio Deva, aveam o rubrica de 10-15 minute intr-o emisiune « High, school, high » si culoarea predominanta era mereu albastrul. Serenitate si calm, iubire si adoratie pentru ceea ce faceam. Ma trezeam in fiecare dimineata la ora 9 sa merg la radio si sa-mi fac rubrica, in direct. Invitam psihologi, tot felul de persoane din comunitate, etc. Si alegeam niste subiecte de interes pentru adolescenti. Tin minte ca am vorbit despre droguri, educatie sexuala, pe vremea aceea ( 1999-2000 ) a vorbi la radio despre asa ceva, mai ales din postura unui elev de-a IX-a, era cumplit de greu si extrem de curajos dar si greu de realizat. Lumea, cel putin pentru elevi, era destul de limitata.
Stefania : Cum este sa fii "on air", in calitate de realizator al unui program radiofonic, in general, si al unei emisiuni matinale, cum ai fost tu la Radio Iasi, indeosebi ?
Madeleine : Este teribil de greu si de frumos, in acelasi timp. La Radio Iasi indeosebi, nu prea am avut luxul sa am o echipa de oameni in spatele meu pentru a ma ajuta cu realizarea emisiunii : realizator de emisiune eram eu, la cercetare eram tot eu, la tehnic eram tot eu, cautarea colaboratorilor pe subiecte precise eram tot eu, gestionarea relatiilor cu institutii eram tot eu, foarte rar aveam jurnalisti care sa produca eventual continut sau diferite forme de jurnalism. Si eu eram persoana care trebuia sa stie ce va face in situatii de criza, de asemenea. Am realizat multe emisiuni de-a lungul timpului, nu doar matinalul, emisiuni specifice (muzicale, talk-show, spre ex.) interviuri si rubrici, am facut munca de cercetare si de teren pentru emisiuni specifice, a fost enorm de mult de lucru dar extrem de frumos. Ma trezeam, uneori, si la 2 sau 3 dimineata pentru emisiunile matinale. La TVR Iasi erau 2 ore de emisie in direct, acolo aveam un producator de emisiune si colegi, dar era o imagine de intretinut si la care in fiecare dimineata, aveam de lucrat Si radio-ul, si televiziunea imi sunt dragi, dar radio-ul este un drog. Sa fii « on air » inseamna sa fii tu insuti. Daca nu esti tu insuti, nu reusesti. Dar pentru a fi tu insuti, trebuie sa muncesti enorm inainte, ca sa fii sigur pe tine. Siguranta de sine inseamna cel mai mult in meseria asta. Si partea grea este ca nu ai cum sa fii 100% convins ca esti cel mai bun pe un subiect. Ca nu ai cum. Aici intervine partea de cercetare a ceea ce inseamna a fi jurnalist. Jurnalistul este omul curios care, in incercarea echidistanta de a gasi adevarul, gaseste fapte pe care le relateaza si specialisti care sa vina cu argumente. Jurnalistul este omul care nu are opinii, dar care stie si poate sa joace din doua tabere, si din tabara adversa, si care stie si poate sa isi controleze emotiile, incercand sa fie cat mai tolerant, cat mai veridic faptelor, din punct de vedere comunicational. Realizarea unor emisiuni presupune munca non stop. Nu exista ca ai terminat job-ul la ora 5 seara. Esti mereu la curent cu ceea ce se intampla, citesti, asculti, judeci pentru tine ca sa nu judeci cu voce tare, cand esti « on air ». Esti mereu in cautare de subiecte, tot ce intalnesti este o poveste si devine un subiect. Tot ce vezi, cu tot ce intri in interactiune, orice forma, culoare, aspect este interesant.
Partea minunata a acestei meserii este ca te pune in situatia sa iubesti viata, cu bune si cu rele. Esti mereu in criza de timp, mereu ai ceva de imbunatatit sau puteai face mai bine. Pentru oamenii care nu se multumesc cu putin, este cea mai buna meserie. Pentru cei autosuficienti, banuiesc ca poate fi o pacoste sa traiesti asa
Eu sunt jurnalist si in somn, iar in anii in care nu am profesat altminteri am ramas jurnalist mereu, 24h/ 24.
Stefania: In ce a constat trecerea ta la Radio Cité si, ulterior, la Radio Canada ? Cum asimilezi asemenea experiente pe care tu insati ti le-ai provocat, facilitat in propria devenire ?
Madeleine: Wow, complicata intrebare. Imi place cum ai ales verbul « experiente pe care eu insami le-am provocat ». Emigrarea in Canada a fost cel mai cumplit moment al vietii mele. Poate de asta a fost si cel mai greu, dar si cel mai plin de provocari, pe care nu eu le-am provocat dar pe care le-am acceptat cu mare drag. Am continuat sa realizez rubrica « Scara valorilor » pentru emisiunea « Sens unic» pe care o realizasem inainte sa plec in Canada, un an dupa plecarea din Romania. Dupa niste evenimente personale, care m-au blocat in 2017, nu am mai facut nimic si am simtit ca lumea sa naruie fara radio. In 2018, s-a lansat un radio comunitar, Radio Cité. Am participat la training-urile lor, mi-am depus candidatura si am fost acceptata pe pozitia de coordonator al unui proiect educational « La radio en résidences scolaires ». Am si realizat o emisiune in anul acela, 2018- 2019 , Espaces dialogues, impreuna cu La Coalition des femmes de l’Alberta, un alt organism une eram trainer in doua proiecte de-ale lor. Mi se parea o oportunitate enorma, pentru ca nu ma gandeam ca as putea fi luata in considerare pentru radio si televiziune in Canada ( limba straina, accent, experienta europeana, etc). Dar la Radio Canada am aplicat cred in total la sute de pozitii pana am fost acceptata in decembrie 2021, pe o pozitie de jurnalist pe cercetare. Aici este o pozitie cheie si una dintre cele mai importante pozitii dintr-o echipa de radio. Au fost ani in care a trebuit sa invat sa fac jurnalism in franceza si engleza, ceea ce nu este deloc usor, mai ales ca am invatat pe cont propriu. Eu, dealtfel, nici in Romania nu am urmat o facultate de profil, de asta spun mereu ca pentru mine jurnalismul a fost o profesie autodidacta, pentru care m-am pregatit singura, furand de la unul si altul In primul rand selectia s-a facut extrem de greu la Radio Canada. In institutii cu prestigiu, intri foarte greu. Mi se paruse aproape imposibil. Si, desi obiectivul meu era sa lucrez la Radio Canada, am luat oportunitatea Radio Cité ca pe o ocazie de a invata. Am avut mereu cate 3, 4 contracte la Radio Cité aveam un contract part-time, m-am chinuit foarte mult sa lucrez asa acolo. Era greu financiar vorbind, dar niciodata nu am renuntat. Am crezut mereu ca este un drum : un drum canadian pe care trebuie sa il parcurg si sa invat a-l parcurge. Si am muncit de toate : am fost realizator al emisiunii la radio, am fost prezentator, cercetator, lucram pe proiectul meu de asemenea, am facut o multime de lucruri interesante si am studiat comunitatea francofona din Edmonton. Asta m-a ajutat enorm in lucrul la Radio Canada, deja aveam contacte, stiam oameni, cunosteam realitati, aveam un istoric al evenimentelor, al particularitatilor comunitatii francofone, etc
Nicio experienta nu trece neobservata, daca stii cum sa obtii maximul din ceea ce faci !
Stefania : Stiu ca un loc aparte in geografia sunetelor si cuvintelor transmise la microfonul din spatiul de emisie al unui ravnit post de radio, Radio Cite, il are emisiunea moderata de tine, Espaces Dialogue. Povesteste-mi despre acest format radiofonic si ce inseamna pentru tine, ca om de radio cu experienta.
Ce ai descoperit in acest nou context profesional? Cum se face radio in Canada ?
Madeleine : Emisiunea noastra a fost o incursiune in problemele cu care se confrunta femeile francofone in Edmonton, provincia Alberta. Realizata impreuna cu Leticia Nadler, pe atunci presedinta organizatiei La Coalition des femmes de l’Alberta, am vrut sa aranjam intr-un format radiofonic de o ora pe saptamana, elemente care definesc statutul de a fi femeie francofona in Alberta, care este o provincie eminamente anglofona, deci francofonia intalneste piedici si de cele mai multe ori femeile se confrunta cu multe probleme ( angajare, acces pe piata muncii, acces la servicii de ingrijire pentru copii, educatie, etc.) Am fost intotdeauna un avocat al persoanelor care se afla ori in situatii defavorizate, ori in minoritate. Emisiunea a tratat teme ca: femeia in culturile lumii, sau in diferite religii ale lumii, leadership feminin, acces la educatie si sanatate, beneficii si oportunitati pentru femeile francofone, statutul femeii francofone in politica, relatii abuzive si toxice, violenta conjugala, drepturi legale in caz de divort, separare, identitate de gen, schimbare de sex, bias in educatie, etc. Am pus mult accent pe « empowerement » si am realizat emisiuni extraordinare. Am ramas prietene cu mai toate femeile invitate in emisiune.
Stefania : La radio, muzica insoteste cuvintele, calatorind impreuna in eter. Muzica, in esenta, este un fenomen puternic. Un cantec iti poate schimba starea de spirit sau iti poate darui o amintire, poate crea o memorie in miezul celei deja existente. In ce masura un cantec iti poate schimba intreaga viata, la un moment dat ?
Madeleine : In copilarie am fost fan Backstreet Boys. Imi tapetam peretii cu postere de-ale lor,colectionam tot felul de albume cu fotografii, eram in orice caz, dependent de muzica lor. Ma leaga amintiri extrem de calde de tot cee ace insemna pe atunci muzica, si o prietenie frumoasa cu Katy, prietena mea din copilarie cu care eram in tovarasie pe atunci, si cu care am ramas prietene pana in ziua de astazi…..Muzica lor ( cum dealtfel multe alte gen-uri de muzica mi-au schimbat viata….) mi-a ramas in inima. Pe vremea aceea cea mai mare realizare ar fi fost sa fiu prezenta la un concert de-al lor.. s-a intamplat multi ani mai tarziu, in Canada fiind, la varsta matura ( acum 2 ani) cand am reusit sa vad un concert live ( care erau sansele pe atunci ca acest grup sa mai existe dupa 30 de ani ? ) pot spune ca a fost o experienta nu doar ingrozitor de placuta, dar am simtit ca visul meu de copil s-a implinit…. Am cantat toate cantecele, am filmat totul cu telefonul, mi-am cumparat pistere cu ei si pur si simplu am retrait o experienta unica din copilarie…
Dar un alt fel in care muzica iti poate schimba viata este momentul de turnura de la Radio Deva la Radio 21, radio national…. Unde am inceput sa lucrez cand eram numai intr-a XI-a…Pe vremea aceea eram fana a muzicii house. Radio 21 crease un fan club al muzicii house, unde eu cu prietenele mele din liceu ne-am inscris. Am facut niste spot-uri pub pentru fan club-ul respectiv si de acolo, am fost sunata sa devin prezentatoarea unei emisiuni…. De la o simpla inscriere intr-un fan club, am ajuns sa lucrez cu Irina ( care realiza toate emisiunile pe atunci si care trebuia sa plece la facultate la Cluj ) si am devenit eu insami realizator de emisiune… de acolo am ajuns la TVR, la Tele 7 pe vremea aceea si realizam emisiuni si la televiziunea locala …deci muzica, pentru mine, a insemnat viata. Nu pot concepe o lume fara muzica. Ar fi infinit mai trista si fara speranta. Perioada in care am realizat emisiuni muzicale « Albume de colectie » la Radio Iasi a fost iar una in care muzica a fost esentiala in viata mea, iar orasele pe care le-am vizitat, tarile diferite in care am fost, iubirile si prieteniile pe care le-am avut/ le am, toate, au o nota muzicala specifica…fara muzica, eu personal, nu as putea trai. Cand sunt concentrate lucrez pe Bach, Chopin si Vivaldi, preferatul meu. Cand ma relaxez devorez tot ce inseamna jazz, cand merg in club imi place trance sau electronic, etc
Si muzica multiculturala imi place ( muzica africana, thailandeza, chinezeasca sau indiana), ador rap-ul, hip-hop-ul, nu cred ca exista ceva ce nu-mi place…. ( desigur, in afara de manelele romanesti) dar si muzica populara isi are rostul ei : la nunti dansez ca nimeni alta. Muzica este stare de spirit, este mesaj si este, da, element schimbator de vieti….Copilaria mea imi aduce aminte de Dan Spataru si Dorin Anastasiu pe care ii ascultam pe vinil, la pick-up…. Si muzica anilor 80’90’, care este preferata mea…
Stefania : "Literatura: un cod pe care esti nevoit sa-l descifrezi." este definitia data de Roland Barthes, (semiologul francez de formatie enciclopedica - a fost si eseist, critic, filosof si teoretician al literaturii) in cartea Mitologii. Cum i se arata realitatea literaturii filologului Madalina Tinteia ? Sub ce infatisare ?
Madeleine : Realitatea literaturii ?
Vasta. Bogata. Imposibil de cuprins in cuvinte. Am imense liste de carti pe care doresc sa le citesc… si pe care nu stiu daca voi avea suficient timp sa le analizez…. Barthes spunea ca esti nevoit ? Eu cred ca literatura ar trebui sa fie ca respiratia…ceva organic ; eu personal nu pot trai fara carti. Fara muzica, fara teatru, fara opera, fara sa consum arta. Cum respir, asa citesc. Ca jurnalist, esti nevoit sa citesti in diagonal si sa intelegi mesajul, dar ca literat, filolog, trebuie sa te infratesti cu cartea pana iti devine indispensabila.
Traim intr-o lume care citeste prea putin….cel putin noile generatii. Tehnologia preia mult din tot ce inseamna lectura. Eu nu pot sa citesc online, salvez in documente word si imprim. Imi cumpar carti fizice ( desi am investit tin ultimele modele de kindle pe cand alergam in dreapta si in stanga in diverse tari si eram nevoita sa car cu mine chestii ), car carti peste tot, imi plac jurnalele print, toate articolele sunt imprimate pe foi de hartie si sunt printre putinii profesori care le cere studentilor mei documente printate. Plus examn scris ! – de mana !!!!!! – intr-o Canada unde totul este supus online-ului ( soumis en ligne, or submit online). Psihologic vorbind, literatura ne ofera o mie de alte lumi pe care nu le-am trait si pe care nu le vom trai niciodata. Realitatea literaturii este insa, sumbra. Inclusiv studentii de la universitati nu mai stiu ce inseamna o carte…. Totul este online… nu vreau sa traiesc in ziua in care vor exista doar librarii online. Refuz.
Stefania : "Lectura este, pentru omul modern, un viciu sau o osanda. Citim ca sa trecem examenele, sa ne informam sau citim din profesiune. Ma gandesc insa ca lectura ar putea implica si functii mai nobile, adica mai firesti", afirma M. Eliade in Fragmentarium. Ce functii nobile in firescul lor si firesti in starea lor nobila implica lectura, pentru tine?
Madeleine : Functia principala, cea mai nobila pe care lectura o are pentru mine este procesul respirator. Al creierului, intai, pentru ca mai apoi sa se produca respiratia spiritului. In rest, din tot ce citim ( online, offline, texte, etc) ne formeaza si ne modeleaza. Sunt extrem de selectiva ( din cauza timpului) cu lucrurile pe care le citesc. Si din pacate limitata in ultimii ani ( din 2013- 2020 am citit doar carti de profil, pentru doctorat, iar apoi doar carti necesare lucrului cu studentii si anului universitar extra pe care l-am facut la University Of Alberta. Lectura, insa, este esentiala.
Stefania : In Romania anilor 2009 -2010 -2011, stiu ca aveai cel putin 3 -4 job-uri care iti defineau a fi -ul existential : cel de jurnalist in cadrul Radio Iasi, profesor de literatura universala, de traducator, de luni pana duminica . Ulterior, ai moderat si matinalul de la Tvr Iasi. Totodata, participai la cursuri de formare, in domeniul resurselor umane, al comunicarii, te pregateai pentru sustinerea examenelor din cadrul Facultatii de Psihologie . Cu toate ca aveai un program enorgofag, solicitant, indiferent de locul unde erai, prezenta ta era impecabila,profesionista, felul de a te documenta, de a te exprima, de a dialoga si crea spatii - liant de dialog, sub semnul acuratetii. Si, cu toate acestea, erai umana, calda, apropiata de cel din imediata apropiere si de cel din departarea strcit "fizica", erai prezenta, ancorata in fiecare din activitatile desfasurate, sub semnul pasiunii, creativitatii, al unui ritm si al unei energii benefice. Nu te-am simtit niciodata sub presiune, cu toate ca motive ar fi fost. Felul in care gestionai in propriile tale culise acest (contra)timp, avand toleranta, ingaduinta, profunzime, empatie, dintotdeauna le apreciez la tine, Madeleine. Fara sa fie ceva fortat, propus, ai transmis, ai inspirat, ai motivat, ai invitat la implicare, la descoperirea personala, la a lucra la acel aspect care se cere a fi slefuit incontinuu, si care daruieste, la randu-i, o oaza de impacare, multumire, la sentimentul de indeplinire a misiunii personale de expresie, prin faptele derulate...
Daca ai face acum o poza a perioadei pe care am evocat-o eu, sub semnul recunostintei si admiratiei,al acelui timp, cum ar arata, prin filtrul tau cromatic de semnificatii ? Exista o felie dintr-un moment de atunci care ar merita consemnat, celebrat ?
Madeleine : Wow !!!! ce frumos ai descris ambi(pluri?)valenta acelor timpuri, si ale astor timpuri, de acum…. Toate momentele merita memorate si/ sau readuse aminte.
Am un mare avantaj, care mai tarziu s-a dovedit a fi fost un pic un fel de distorsiune medicala, ca s-o numesc elegant : am o energie cat pentru o mie de oameni. Imi place viata : cu toate : bune si rele, sunt AICI, fac ASTA, ma bucur si impartasesc cu cei din jur bucuria devenirii mele. Singurul scop in lumea asta este sa devenim cea mai buna versiune a noastra si sa cream legaturi semnificative cu cei din jurul nostru. Poate de asta sunt inconjurata de prieteni peste tot in lume, pe unde merg. Pretuiesc povestea celor de langa mine, din punct de vedere narativ si ca exercitiu terapeutic ( utilizez in indeletnicirile mele terapia narativa din 2008). Fac exercitii personale cu mine insami sa fiu si mai toleranta, si mai deschisa, si mai lipsita de stereotipii, mereu. In fiecare zi incerc sa imbunatatesc ceva la mine. Sunt recunoscatoare. Muncesc mult, cu drag, indiferent ce fac, fac cu tot sufletul. Astazi toate astea au un nume : mindfullness. In trecut nu aveau nume, aveau doar forma si sunet, culoare si gust
Am fost mereu multumita cu ceea ce fac . Cand nu am mai fost, am schimbat foaia, am cautat alte sensuri, alte motivatii, am schimbat macazul, limba, tara….nu putem sa ramanem sprijiniti in neant sau in irealitati pentru a avea o viata multumitoare. Inca lucrez la sentimentul indeplinirii misiunii personale. Este un drum lung, greu si anevoios, de cele mai multe ori, dar extrem de frumos, ceea ce va doresc si domniilor voastre, cu mult drag
Stefania : Iti propun sa-ti expui viziunea continuand, interpretand, spunand ce consideri tu referitor la urmatoarele mesaje de duh :
“Nimic nu poate face ceea ce face o carte. Te ridica, din viata ta, catre o lume cu totul noua, o noua perspectiva. O carte este ca un vis pe care il imprumuti de la un prieten. “ Dave Kellett
Madeleine Tinteia : Este. O carte este un exercitiu de respiratie si un raspuns. Fiecare carte isi are timpul ei. Si, cateodata, mai multe carti construiesc un Om. Sau O LUME.
"Toti acei ce au acces la o biblioteca, la carti, sunt niste insi mai buni decat altii, mai fortificati, iar durerile ii ating mai putin si nefericirile trec mai repede.” Mircea Eliade
Madeleine Tinteia : As vrea sa cred asta. Durerile nu cred ca ne ating mai putin, daca avem carti langa noi. Sunt, insa, mai usor de digerat. Cartea este o alinare, da, suntem bogati daca avem acces la educatie. Vedem ce se intampla unde luptam pentru dreptul la educatie, sau in tarile subdezvoltate unde nu exista educatie. Suntem mai fortificati ? Nu cartea in sine, ci ce invataminte aceasta ne ofera, asta da. Continutul unei carti ne fortifica, fara doar si poate. Ne slefuieste.
“Cartile constituie un capital. O carte din biblioteca tine la fel de mult ca o casa, pentru sute de ani. De aceea nu este un simplu articol de consum, ci un capital, si de cele mai multe ori, in cazul oamenilor care sunt la inceput in viata, este singurul lor capital.” Thomas Jefferson
Madeleine Tinteia : As spune ca este singurul capital si dupa aceea. Dar daca stii ce sa faci cu acel capital. In facultate imi dadeam banii de mancare pe carti. De multe ori se nimerea sa nu mananc mai nimci o saptamana si sa citesc. Nu mi-era foame ( sau cel putin nu imi amintesc). De multe ori preferam sa mananc o saptamana intreaga fasole si cartofi dar sa am ce citi…. Intre timp…. Nu mai sunt nevoita sa aleg intre lectura si mancare, din fericire. Si nu sunt bogata (financiar vb.) In schimb, sunt bogata in LUMI posibile, in LUMI interioare, in OAMENI si in EXPERIENTE. Toate acestea, adunate, imi aduc pace si liniste. Si da, simt ca am trait o suta de ani si ca mai vreau sa traiesc inca pe atat
Stefania : Este cartea, un vis, un lux al realitatii digitale ?
Madeleine : Din pacate este un lux. un vis, nu.
Dar digitalul schimba tot ceea ce suntem in pixeli. Avea Cartarescu o carte, cand eram prin liceu … « Pururi tanar, infasurat in pixeli »… as vrea sa nu aiba dreptate….desi, ciudat, dupa 20 de anil astazi m-am trezit de dimineata cu titlul asta in minte….
Stefania : Ce semnificatie au cartile pentru tine ? Cum anume te-au ajutat sa inaintezi in viata?
Care sunt cartile devenirii tale ?
Madeleine : Oh, Stefania chiar nu pot sa fac o lista….. am atat de multe…. Nu stiu, nu pot. Fiecare etapa si perioada a vietii mele a fost o perioada de devenire literara…. Mi-e imposibil sa fac o lista…am incercat pe gooreads, dar nue nici pe departe la zi, dar va faceti o idee… Uite, pentru cei care doresc sa vada ( sunt doar 200 si ceva de carti citite, pe care le-am adaugat la lista, dar iti dai seama ca nu sunt nici macar jumatate din cate m-au atins cu adevarat) :
https://www.goodreads.com/user/show/46673999-madeleine-tinteia
Stefania : Stationam la cele mai intense, mai impregnate de culori si de t(r)ainice intelesuri, clipe... Exista in cufarul retinei tale vreo amintire din copilarie, pe care daca o activezi instant, iti reda senzatia de infinit, posibil, fantastic ?
Madeleine : Siretul, vara, la bunici.
Marea Neagra. Oceanul Atlantic. Zborul cu avionul in cer. Cerul albastru din Canada. Larg, deschis.
Imasul de la Butea, judetul Iasi.
Stefania : Cea mai impresionanta si frumoasa biblioteca in care ai pasit vreodata este
Madeleine :
mmmm. Bibliothèque Nationale de Paris. BCU din Iasi va fi intotdeauna « acasa ». Pe timpuri, pentru ca eram acolo mai mult decat acasa, ne doream sa avem cate un pat acolo sa putem studia linistiti…
Stefania : Te invit sa conturezi o altfel de imagine a bibliotecii, decat cea care le este familiara celor care au pasit macar o data intr-un asemenea spatiu sau decat celor ce au imprumutat doar carti de specialitate, in interes strict profesional.
Madeleine : Un loc in care corpul poate sta disociat de suflet si simtitirile devin ingeri cu aripi de clestar.
Sala de mese, inchisoare a tineretii.
Vreme de liniste, de tihna.
Vreme de dor.
Vreme de vis.
Cantec si tacere.
Seism.
Stefania : Cum ar fi sa ne imaginam o biblioteca in care cartea este si un motiv pentru crearea de relatie, nu doar un obiect fizic ?
Cum ar fi sa avem acces intr-o biblioteca care sa incurajeze comunicarea, relationarea si invatarea participativa, un spatiu al armoniei, al jocului, al empatiei si al sensului ?
Madeleine : In Canada, in Edmonton, Rutherford Library ( biblioteca University of Alberta) a creat Libraria Umana. Nu imi mai amintesc exact cum se numea proiectul dar stiu ca puteai sa rezervi cartea – OM, la ore diferite, si sa citesti OMUL. Omul ( din comunitate) isi dadea un titlu, si venea si SE lectura. Mi s-a parut fabulos proiectul. Am citit atunci o multime de OAMENI-CARTI, si asta a creat legaturi nu doar cu Cartea dar si cu alti oameni. Iata o varianta interactiva de a incuraja comunicarea, relationarea, invatarea participativa. Poate punem picioare un astfel de proiect in Romania.
(Uite un link spre proiect, pentru cei interesati :
Stefania : Daca biblioteca este un spatiu cu multiple functionalitati si servicii integrate, care atrage prin concept si, mai ales, prin potentialul relational pe care il creeaza, prin angajarea unor multiple forme de inteligenta, pornind de la continutul cartii, o biblioteca a viitorului poate fi :
Madeleine :
O jungla de cuvinte, de idei si forme, o imbinare a cartilor in format electronic, cu proiectii de cuvinte si citate pe toti peretii, pe plafon si pe acoperis, interactiva, cu multa culoare, gust si forma, unde am putea atinge metaforele : un spatiu tridimensional care sa imbine capacitatea de a lectura sau de a audia cartea ( dupa preferinte) si de a testa, intr-o forma interactiva, tactila, CUVANTUL.
Stefania : Am ajuns la acel moment din interviul nostru, care se numeste "O clipa de admiratie"... Asadar, te rog sa ne recomanzi / sa ne prezinti ,cu prilejul acestei Cesti de Cultura, melodii, artisti vizuali/pictori, biblioteci, evenimente, locuri geografice si oameni care locuiesc in spatiul preferat al sufletului tau .
Madeleine : Puuuuuffffffff, greu: sunt multe:
Orice biblioteca, de oriunde ( mai am eu insami de vizitat o multime)
Melodii : sunt intr-o faza cu un artist canadian The Weeknd ( si-l ador) si cu Corneille ( Pause, este una dintre piesele mele favorite)
Geografic vorbind, Parisul ( mereu prima si definitiva mea iubire) Frejus ( un mic orasel din Franta), si Grecia ( pentru temperaturi si albastrul Marii Mediterane) pe lista am Africa si India de vizitat Africa este continentul meu de suflet.
Oameni ? Nu pot mentiona unul singur, as fi neserioasa sa aleg dintre multi, asa ca nu spun de nimeni. Toti au format o insula a cunoasterii personale si o binecuvantare
Stefania : Care sunt bunele practici comportamentale pe care le-ai intalnit in Canada si pe care doresti sa le impartasesti cu cei care ni se alatura la aceasta Ceasca de Cultura ?
Madeleine :
Buna intrebare :
Respect. Oriunde, oiricum, fata de oricine.
Toleranta in diversitate. Multiculturalitate si incluziune. Transfer de cultura. Transfer de cunostinte si inteligenta emotionala.
Pastratea identitatii si partajul cultural. Indiferent de limba, religie, culoarea pielii.
La toate ader cu multa dragoste, curiozitate si cu politete. In Canada, totul este, se face, se creeaza, se anuleaza, se consuma, in termeni de politete. No exceptions.
Foto:
https://www.facebook.com/JournalisteMadeleineTinteia
