În confuzia generală care ne-a luat în stăpânire se vorbeşte puţin spre deloc despre sensul marii încercări la care suntem supuşi de aproape doi ani.
Inclusiv mediile (pseudo)creştine au fost acaparate de disputa interminabilă şi fără speranţă dintre provaccinişti şi antivaccinişti, ca şi cum simpla apartenenţ ă la o tabără sau alta vindecă suferinţele, absolvă păcatele, domoleşte conştiinţele şi, în general vorbind, rezolvă toate problemele lumii. Recent mi-a fost dat să aud de la amvon apologii exaltate ale vaccinării, dar şi diatribe elucubrante la adresa celor care se pronunţă în favoarea vaccinării. ”Muribundul pe patul spitalului şi mortul din sicriu strigă: vaccinaţi-vă!” versus ”Dacă acceptaţi vaccinul Îl veţi trăda pe Hristos şi vă veţi vinde sufletele diavolului pentru totdeauna!”.
În căutarea unui răspuns lămuritor, un amic şi-a propus să se închine la mănăstirile din Sfântul Munte.
Plin de încântare că a reuşit să ajungă în Grădina Maicii Domnului, a intrat în vorbă cu câţiva părinţi care l-au prevenit cu vorbe apăsate şi cu gesturi ferme să nu cumva să accepte vaccinarea.
Bietul de el a înghiţit în sec şi a privit descurajat spre cuvioşi, gândindu-se că a străbătut trei vămi şi a fost acceptat pe feribotul către Dafni doar cu obligaţia de a prezenta certificatul de vaccinare!
Drept care s-a întors acasă mai debusolat decât înainte.
Care este cauza reală a virusului care ne-a dat vieţile peste cap? A fost scăpat din laboratorul de la Wuhan?
În lupta pentru supremaţia economică marile puteri ale lumii au declanşat premeditat arma biologică SARS-CoV-2? Factori naturali neprevăzuţi şi deocamdată nedesluşiţi au generat virusul? Sau pur şi simplu avem de a face cu o nefericită întâmplare?
Dacă într-o bună zi se va confirma cu argumente inatacabile una dintre teoriile de mai sus, nu ne-ar ajuta cu nimic, tot am rămâne pe lângă adevăr.
Cartea Genezei propune o explicaţie mai verosimilă.
Înainte de a-l aborda pe Noe, singurul ”drept şi neprihănit între oamenii timpului său”, Dumnezeu s-a mâhnit tare: ”Văzând că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, a zis Domnul: Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut!”.
Autorul face următoarea remarcă: ”I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.” (a se vedea Facere, 6, 3-7). Se prea poate ca de la o vreme Dumnezeu să fi fost din nou cuprins de regrete. Ar avea toate motivele.
Vorbind despre logica suferinţelor colective, sfântul Vasile cel Mare notează: ”Epidemiile care se abat asupra oraşelor şi popoarelor, ca şi toate celelalte nenorociri care se întâmplă în viaţa fiecăruia, au scopul de a opri creşterea răutăţii.
Dumnezeu trimite nişte nenorociri ca acestea ca să înlăture naşterea adevăratelor nenorociri.
Bolile trupeşti şi nenorocirile din afară sunt făcute pentru zăgăzuirea păcatului.” Explicând scopul calamităţilor, sfântul dă şi soluţia: ”Pieirea a nenumărate vieţi omeneşti pricinuite de orice cauză se întâmplă spre înţelepţirea supravieţuitorilor, că Dumnezeu înţelepţeşte prin plăgi obşteşti răutatea oamenilor. Propriu vorbind, rău este numai păcatul; păcatul, mai ales, merită denumirea de rău. Iar păcatul depinde de voinţa noastră. Stă în puterea noastră de a ne depărta de răutate sau de a fi răi.” (”Omilia a IX-a”, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, volumul 17, Editura Institutului Biblic, Bucureşti, 1986, pp. 439-440).
Altfel spus, se impune să tratăm cu prioritate cauza nenorocirii, nu doar efectele.
Cu sau fără anticorpi dezvoltaţi de vaccin, ADN-ul nostru poartă pecetea descompunerii şi a morţii, iar lumea în care trăim -stigmatul căderii.
Suntem muritori, oameni buni, şi nici cea mai binevoitoare organizaţie internaţională, nici o lege, nici un vaccin, nici un remediu nu rezistă în faţa morţii!
Nu că murim este baiul, nu că murim mai curând decât ne-am dori reprezintă problema esenţială, ci că murim ca proştii, neînţelegând viaţa şi moartea, incapabili să preţuim ceea ce suntem, să ne cunoaştem fericita vocaţie de copii ai lui Dumnezeu, de fiinţe nemuritoare răscumpărate cu preţ de Sânge, fără să ne fi dat seama cât de solidar ne este, fără să fi savurat darurile Lui din fiecare moment, inapţi să-L auzim, să-L vedem, să ne împărtăşim de viaţa Lui, fără să ne fi refugiat la sânul Lui, fără să-I fi plâns la picioare, fără să Îi fi cântat, fără să fi avut grijă de El, fără să-L fi mărturisit, fără să fi oferit timp încărcat cu sens celorlalţi, nefiind în stare să ne bucurăm, să iertăm, să iubim, fără să fi devenit mai buni. Necazul cel mare este că riscăm să murim eşuând lamentabil, fără a înţelege mare lucru.
Înaintea lui Dumnezeu nici vaccinaţii nu se osândesc neapărat, nici nevaccinaţii nu se mântuiesc obligatoriu.
Potrivit statisticilor, serul ARN mesager întăreşte imunitatea organismului pentru o perioadă limitată, iar în cazul îmbolnăvirii, pacientul vaccinat dezvoltă forme mai uşoare ale virusului. Dar bezmetica de moarte nu ţine cont de algoritmi şi alege după logica ei absurdă (a se vedea cazul episcopului Gurie al Devei şi Hunedoarei, vaccinat în trei rânduri).
Schema completă de vaccinare poate ameliora starea de sănătate, poate prelungi (sau nu) vieţile, poate grăbi sfârşitul pandemiei, dar nu cauţionează simpatia lui Dumnezeu.
La un moment dat moartea ne va ajunge din urmă ori la ATI, ori acasă, ori te miri pe unde.
În acea clipă nici marii producători de medicamente, nici Organizaţia Mondială a Sănătăţii, nici statul, nici cei apropiaţi nu ne vor putea ajuta.
La Dumnezeu nu ţine certificatul verde.
”Dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel!”. Dinadins Mântuitorul rosteşte de două ori acelaşi avertisment pe parcursul a numai trei versete.
Prima dată când este înştiinţat că soldaţii romani măcelăriseră câţiva galileeni care aduceau jertfe la templu, a doua oară evocând prăbuşirea unui turn din zidul estic al vechiului Ierusalim, accident soldat cu 18 victime.
Bulversant este că morţii nu au fost găsiţi mai vinovaţi decât restul, prin urmare toţi sunt pasibili de aceeaşi pedeapsă.
”Credeţi oare că aceia au fost mai păcătoşi decât toţi care locuiesc în Galileea/Ierusalim? Nu, dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel!” (Luca 13, 1-5).
Fie că avem sau nu avem de gând să ne vaccinăm, fie că ne-am vaccinat sau nu, să alergăm grabnic la Casa părintească, să ne plângem înstrăinările şi trădările, să implorăm iertare, să ne schimbăm viaţa, să încetăm scăldatul în mediocritate şi compromisuri, să iertăm, să redevenim solidari, să-i încurajăm pe cei demoralizaţi, să oferim timp celor singuri, să-i ajutăm pe cei aflaţi în primejdie, să recuperăm valorile care au construit şi au susţinut lumea, să iubim.
Omenirea suferă teribil de boala uitării de Dumnezeu, în opinia sfântului Vasile (op. cit, p. 435). Uitarea de Dumnezeu se tratează cu aducerea aminte de Dumnezeu.
Cu orgoliile frânte şi cu inimile smerite, cu sau fără cod QR, să ne întoarcem la El!
Abia atunci ziua eliberării de sub stăpânirea absurdului va fi aproape.
Sursa: Preot Claudiu Băzăvan-Catedrala ”Inaltarea Domnului-Eroilor” Ploiesti
Foto:Preot Claudiu Băzăvan
