Ştefan Buzoianu, veteranul de război din Cheia care a trăit opt decenii cu un glonţ lângă inimă, a fost condus pe ultimul drum
 
„Oamenii războiului se duc tot mai repede şi faptele lor apar în altă lumină în ochii urmaşilor, căci acestora le lipseşte acest imponderabil al istoriei: atmosfera. Chiar şi aceste evenimente, încă atât de apropiate, ei le zăresc prin prisma deformată a unei concepţii exclusive: ei caută în amintirile războiului, după simpatii şi prejudecăţi, ori nota de revoltă umanitară, ori acea exaltare militaristă“ , spunea Gheorghe I. Brătianu în „File Rupte Din Cartea Razboiului“
Iar unul dintre OAMENII care au cunoscut războiul, sub toate aspectele sale, a plecat lângă camarazii de arme pe care i-a pierdut fie pe câmpul de luptă, fie de-a lungul timpului. Ştefan Buzoianu a încetat din viaţă la începutul acestei luni în care ar fi împlinit 101 ani. 
Marti a fost condus pe ultimul drum, cu onoruri militare, de către familie, apropiaţi, reprezentanţi ai comunităţii locale, dar şi ai judeţului.
A plecat discret, aşa cum a trăit, lăsând durere în sufletul apropiaţilor şi celor care l-au cunoscut, dar şi o poveste de viaţă incredibilă. 
Împuşcat pe câmpul de luptă, în cel de-al Doilea Război Mondial, Ştefan Buzoianu a reuşit să supravieţuiască. Dar mai bine de opt decenii a purtat lângă inimă un glonţ. Proiectilul de oţel care era menit să-i curme zilele, i-a fost acceptat de organism. Niciun medic nu s-a încumetat să i-l scoată, ba mai mult, unul dintre ei i-a spus, sub formă de glumă, ca va trăi aşa până la 100 de ani. Şi a trăit… Cu amintirile câmpurilor de luptă spălate cu sânge, cu sunetul necontenit al armelor şi al gemetelor de durere, cu imaginea şanţurilor de apărare care s-au făcut morminte, cu tabloul distrugerii, în care sate şi oraşe au rămas fără viaţă, pustiite de lume şi bombardate de inamici. A dus cu sine o imagine a nimicirii omeneşti. Pentru că dincolo de datele tehnice, numele conducătorilor armatei, hărţi reconfigurate pe care le găsim în cărţile de istorie, războiul a însemnat pentru toţi cei care l-au trăit o manifestare cruntă a suferinţei în toate formele ei.
Nea Fane, aşa cum era cunoscut la Cheia, în locurile natale, şi-a învăţat copiii şi nepoţii să-şi iubească ţara, să aprecieze munca, să-şi respecte semenii. Le-a presărat copilăria cu poveşti din şi despre război… 
Prahova mai are astăzi doar 44 de veterani de război. Îi vom cunoaşte în cadrul proiectului „103 ani de România, 103 prahoveni remarcabili“. Ştefan Buzoianu a deschis seria acestor poveşti. O puteţi citi pe:  
Conducerea Consiliului Judeţean Prahova transmite sincere condoleanţe familiei îndoliate!
Foto: CJ Prahova