Aventurile unor ploiesteni de Ziua Marinei

Mergem la mare! Soare, plajă, cluburi...

(Zgomot de vinil zgâriat.)

 Mergem la mare! Soare, valuri, nave militare, avioane, prieteni...

Cum aş fi putut lipsi tocmai eu, de la Constanţa? Sunt prima înscrisă pe    listă! Ba, ca să fiu şi mai sigură, cred că, pentru anul următor, voi căuta să am cazare... De prin luna mai! Ori aprilie, dacă nu chiar februarie... 

Pregătirile pentru un aşa eveniment se fac din timp, ca să nu fii prins cu bateriile descărcate, ori fără un plan pus la punct. Concediile se programează în funcţie de Ziua Marinei -  câte zile vor fi petrecute pe litoral, în ce staţiuni, planificarea întâlnirilor şi vizitelor (două aerodromuri ce ne sunt atât de dragi), poate avem noroc să prindem şi câteva ore de plajă, că, de, o baie în mare e dorită, măcar o dată pe an! 

Anul trecut am cam ratat partea asta şi, prin urmare, îmi promit să nu se repete. 

Primul an, după pandemie, când festivităţile de Ziua Marinei sunt reluate complet: exerciţiu pe mare, festivitate în faţa Comandamentului Flotei, concert susţinut de Muzica Militară a Forţelor Navale şi retragerea cu torţe. Va fi o zi plină, petrecută alături de Oamenii Mării. Ca de obicei, abia o aştept!

Alegem Tuzla ca bază, pentru a fi mai aproape de avioane şi de Mangalia. 

 Se învârte roata şi prindem şi o scaldă. Scurtă, dar benefică. Deşi mi-am propus să nu îmi ud părul, de data asta, nu am rezistat şi am făcut câteva încercări de dat peste cap. Ratate, toate. M-am luptat eu să conving creierul să îmi lase mâinile să acţioneze pe direcţia indicată (eu voiam o rotire pe spate, mâinile acţionau pentru rotire pe faţă), reuşesc să îl pun pe direcţie, dar tot anapoda ieşea totul: mă trezeam pe o parte. Observând că nici Jean nu pare să se descurce mult mai bine, trag concluzia că marea e cam agitată. O privim cu atenţie: nu pare. Şi totuşi, ceva mă împingea, nişte curenţi ciudaţi tot erau pe acolo... Fiind şi prima scaldă la Tuzla, nu pot trage concluzii chiar definitive. De studiat... Nu sunt chiar expertă în apa mării, mi-a ieşit mie să observ că are grade diferite de salinitate, în funcţie de zonă, dar, până la a-i cunoaşte tainele, e cale lungă.

Odată bifată dorinţa de plajă, ne putem concentra pe ce avea să urmeze. 

Echipa se reuneşte în jurul unui grătar - pardon, „briefing”...  Aflăm că avem treabă şi luni, 14 august: este Ziua Recunoştinţei, cea în care marinarii îşi omagiază eroii şi înaintaşii. „Briefingul” devine şi mai scurt şi ne pregătim „tehnica de misiune”.

Trezirea nu avea să fie foarte uşoară, venind pe neaşteptate la o oră matinală - creierule, bagă-ţi minţile-n cap, că avem treabă la Constanţa! Cu bucurie, de altfel, pentru că era un dar nesperat, să ne întâlnim marinarii, nu doar una, ci două zile, consecutiv!

Ura!

Continuare, galerie foto şi video AICI: