Expoziţie temporala  „Restituiri – Arhitectul Alexandru Zagoritz (1881-1916)” la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
 
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova vă invită luni, 31 mai, ora 11.00, la sediul din Ploieşti, str. Toma Caragiu nr. 10, la vernisarea expoziţiei temporare „Restituiri – Arhitectul Alexandru Zagoritz (1881-1916)”.
Demersul expoziţional îşi propune să restituie memoriei colective locale biografia unui arhitect prahovean pe nedrept uitat. Sunt valorificate o serie de documente din patrimoniul muzeului, însoţite de panouri foto-documentare, prin intermediul cărora putem trasa principalele repere ale vieţii şi activităţii acestuia.
Descendent după tată al unei familii de origine aromână, Alexandru Zagoritz s-a născut la Măneşti, la 31 mai 1881. Urmează studiile la Ploieşti, cele primare la Şcoala nr. 3, apoi Liceul „Sf. Petru şi Pavel”, pe care îl absolvă în 1901. În liceu a manifestat o deosebită aplecare spre studiul literaturii, geografiei şi desenului. Îndemnurile repetate ale fostului său coleg, Toma T. Socolescu, precum şi pasiunea desenului îl determină să se înscrie în 1902 la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti. Se face repede remarcat de profesorii săi, în special de Ion Mincu, principalul exponent şi promotor al stilului neoromânesc în arhitectură. Pe parcursul anilor de studii întocmeşte o colecţie de desene în creion care înfăţişa case, biserici, troiţe precum şi motive tradiţionale de decoraţie şi ornamentaţie arhitectonică, pe care avea să o completeze ulterior cu prilejul numeroaselor călătorii în zonele rurale ale ţării. Cea mai importantă realizare din această perioadă o reprezintă releveul Mânăstirii Văcăreşti (1908), făcut în colaborare cu C. Iotzu. Diplomat al Şcolii Superioare de Arhitectură, Alexandru Zagoritz se stabileşte în Bucureşti pentru a lucra în cadrul biroului de arhitectură al mentorului său, Ion Mincu. Scurta sa carieră de arhitect nu a fost lipsită de realizări importante. Timp de doi ani a supravegheat lucrările execuţiei Băncii Comerţului din Craiova (actualul sediu al Primăriei), din 1912 pe cele ale Muzeului de Artă Naţională (actualul sediu al Muzeului Ţăranului Român), pentru ca din 1914 Comisiunea Monumentelor Istorice să-l însărcineze pe Zagoritz la conducerea lucrărilor de restaurare a bisericii Stavropoleos, începute de Mincu în 1903.
Tot arhitectului Alexandru Zagoritz i se datorează şi iniţiativa înfiinţării primului muzeu istoric al Ploieştilor în cea mai veche casă din această urbe, casa Hagi Prodan. În articolul publicat în revista Convorbiri Literare din martie 1915, el semnala valoarea istorică şi artistică a acestei case şi propunea salvarea ei de la ruină prin înfiinţarea Muzeului Prahovei.
Reprezentant al stilului neoromânesc, Alexandru Zagoritz a fost autorul unor proiecte de arhitectură pentru reşedinţe private şi clădiri publice, unele dintre acestea rămase neidentificate. I se pot atribui cu certitudine trei edificii private construite după planurile sale: una în Ploieşti şi două în Bucureşti, din păcate toate dispărute astăzi.
La intrarea României în Primul Război Mondial, locotenentul de rezervă Alexandru Zagoritz este mobilizat pe front. A luat parte cu unitatea sa la acţiunile armatei române desfăşurate în Dobrogea. În dimineaţa zilei de 21 sept. 1916, în timpul luptei de la Amzacea, este rănit la ambele mâini. A fost evacuat de pe front, întâi la Feteşti, ulterior la Bucureşti. În pofida eforturilor depuse de medici, starea de sănătate a lui Alexandru Zagoritz s-a agravat brusc, acesta murind la 31 octombrie 1916 în sanatoriul dr. Gerota. Trupul neînsufleţit al arhitectului a fost adus la Ploieşti unde, la 3 noiembrie 1916, a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul Viişoara. În 1925, familia i-a ridicat aici un bust din bronz, operă a sculptorului Frederic Storck.
 
Expoziţia temporară va putea fi vizitată în intervalul 31 mai - 31 decembrie 2021.
 
Sursa:Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova