Un altfel de răspuns al timpului asupra vieţii”, noua carte lansată de profesoara CLAUDIA TĂNASE
Vineri după amiază, la Galeria de Artă Ploieşti, profesoara, artista şi scriitoarea ploieşteană, Claudia Tănase şi-a lansat a doua carte.
” Un altfel de răspuns al timpului asupra vieţii”, este o carte pe care o dedic celor care încearcă să descopere ce se poate afla dincolo de singurătăţile lor, de iubirile şi suferinţele acestora, în condiţiile în care, într-un moment de singurătate Dumnezeu a oferit un răspuns timpului în singurătatea lui realizând vieţile noastre pe care el le-a cuprins în palma lui divină. Filosofia este medicina subtilă a fiinţei umane. Cartea apare ca răspuns al unui timp în care cezarismul liturgic al clipei aşteaptă mângâierea sensului nemângâiatelor noastre singurătăţi, vieţi. Prima lecţie de filosofie pe care Mozzart o oferă este ca muzica lui este tristă iar tristeţea lui poate fi întâlnită la oricine. A doua lecţie de filosofie ce o oferă Mozzart constă în faptul că, tristeţea este frumoasă şi nu poate fi refuzată. A treia lecţie a lui Mozzart este că tristeţea nu poate schimba nimic din ordinea cosmică a lui Dumnezeu, însă pentru că este frumoasă poate îmbrăca raţiunile sufleteşti şi vindecare”, a spus autoarea cărţii.
 
După lansarea cărţii, Claudia Tănase a declarat pentru Info Ploieşti City, următoarele:
"Un altfel de răspuns al timpului asupra vieţii", este o carte care vine după 4 ani în care mă întrebam oare ce se află "Între cer şi pământ".
" În urmă cu câteva zile, am avut onorea şi plăcerea de a fi alături de Domnul Preşedinte al României, domnul K.Iohanis, iar astăzi sunt aici pentru a lansa a doua carte. Adevărul despre oameni, viaţa, adevărul despre sensul existenţei noastre, al nevoii de consolare şi de nemurire este un teren propice "confuziei", al căutării despre adevăr. Filosoful deţine un rol ambiguu, iar această ambiguitate de fond reiese întocmai din faptul că, omul, viaţa, nemurirea pot să activizeze speranţa ca antidot al neconsolării omului, fără a-i nega orgoliul nativ. Adevărul pe care îl deţine filosoful este acela al artei intetpretarii, a categoriilor universale.
În carte de astăzi, pe care am lansat-o pornind de la ideea platoniciană "Oare ce face Dumnezeu în singurătate?", Platon afirmând că "El geometrizează", m-am întrebat oare ce ar fi făcut un Bach sau Haendel, ori un Dante Aligheri în singurătate.
Dacă Bach este divin şi în singurătate ar fi stat la masa conversaţiei cu Dumnezeu, UN Haenndel ar fi separat golul singurătăţilor pamantului de acela al cerului.Sub cerul lumii noastre se cuvine să ne rugăm, sub cerul lumii lui Dante Aligheri cu siguranţă a existat o lume a Infernului, în care proscrişii singuri sau plini de păcate stăteau în aşteptarea unui Paradis ce le-ar fi oferit mângâierea sensului nemângâiatelor vieţi.
Deşi a proclamat moartea lui Dumnezeu şi a omului, finalitatea ei nu constă în formularea unor apropieri, ci în depasirea lor. Omul vrea să fie stăpân.
Aceasta este suprema nobleţe a omului, a filosofului înnăscut. Trăim azi, într-o inflaţie barocă a competenţei morale, într-o lume a cărei principală dezordinea, riscă să fie moralmente în ordine sau ca toţi resimt dezordinea drept neglijabilă."L'enfer c'est leş autres"-parem a concede cu toţii. Prin urmare, "Le Paradis, c' est nous-memes".Cu respect, Claudia Tănase.
Cartea urmează să apară pe site-ul librăriei din cadrul Editurii Hoffman şi în alte locaţii, despre care vă vom anunţa.