Doi de Cristina Pârvu
 
Ca două picături de ploaie, 
Ne-am întâlnit din întâmplare.
Ca două litere pe-o foaie,
Alăturate la-ncercare.
 
Două suflete dintr-o mie,
Încrucişate pe o stradă. 
Împreunate pe vecie,
Tu, zeul meu, eu a ta pradă. 
 
Noi, două lacrimi care cad,
Pe vechea măsuţă  din sticlă.
Unite fără de ştiinţă, 
Reducând totul la o clipă.