Una din atribuţiile consiliului local este şi aceea de aprobare a regulamentului de organizare şi funcţionare a autorităţii deliberative locale, pe care o găsim cuprinsă în art. 129 alin.3 lit.a din Codul Administrativ.
Am putea aprecia că este normal acest lucru, având în vedere faptul că unul din principiile în baza cărora îşi desfăşoară activitatea autorităţile locale este principiul autonomiei locale.
Din păcate, în anumite consilii locale, Regulamentul de organizare şi funcţionare a devenit un instrument de limitare a accesului cetăţenilor la dezbateri, de reducere a transparenţei activităţii autorităţii deliberative şi de blocare a iniţiativelor opoziţiei, dar şi de instituire a unor noi situaţii care permit executivului să convoace de îndată consiliul local în şedinţă.
Să începem cu ultima afirmaţie!
Potrivit art. 134 alin.4 din Codul Administrativ, convocarea consiliului local se face de îndată.
Cazurile sunt forţa majoră şi/sau de maximă urgenţă, dar şi alte situaţii stabilite de regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local.
Prin trimiterea la regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local, legiuitorul recunoaşte dreptul consiliului local să includă în regulament şi alte situaţii în care se realizează convocarea de îndată a consiliului local, altele decât cele reglementate expres în articolul amintit.
După cum se poate observa, situaţiile reglementate expres sunt situaţii extraordinare, iar autoritatea deliberativă, dacă doreşte să stabilească şi alte situaţii de convocare de îndată, trebuie să ţină seama de natura aparte a acestora, nicidecum să reglementeze orice situaţie imaginată de deliberativul local.
Această favoare pe care legiuitorul o face autorităţii deliberative locale se transformă, de multe ori, în practica administrativă, în exces din partea consiliului local, în sensul că se ajunge în situaţia includerii în regulament a unor ipoteze care nu pot fi calificate ca extraordinare.
Tot prin regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local se stabilesc şi reguli de conduită a consilierilor şi cetăţenilor în şedinţele consiliului local. Multe dintre acestea sunt concepute, din păcate, să reducă accesul publicului sau chiar al consilierilor locali la actul decizional.
Concret, instituirea condiţiei ca cetăţenii să se înscrie la cuvânt la începutul şedinţei sau să aibă dreptul să intervină doar la finalul şedinţei, după ce ordinea de zi a fost epuizată, reprezintă limitări ale drepturilor cetăţenilor.
În ipoteza în care o persoană nu s-a înscris pe lista de vorbitori la început, dar doreşte să intervină pentru că s-au adus în discuţie probleme din cartierul din care provine, nu poate lua cuvântul. La fel şi în situaţia în care un proiect de hotărâre îl vizează sau are impact asupra unei entităţi pe care o reprezintă, acel cetăţean nu poate lua cuvântul în momentul în care se dezbate proiectul, ci la finalul şedinţei, când deja proiectul este aprobat sau respins.
Alte reguli interzic consilierilor filmarea sau înregistrarea şedinţei consiliului local, în condiţiile în care nu se realizează o transmitere prin mijloace electronice a şedinţei respective de către autoritatea publică.
Sau pentru a se păstra aparenţa de democraţie, se recunoaşte dreptul consilierilor locali de a propune ca şedinţa să fie filmată sau înregistrată, dar propunerea se supune la vot. Rezultatul? De fiecare dată este respinsă.
Şi astfel dreptul recunoscut consilierului devine unul iluzoriu cât timp propunerile vor fi respinse de majoritate.
Or, obligaţia de transparenţă trebuie să fie respectată de toate autorităţile administraţiei publice locale.
Aspectele din practica administrativă amintite au menirea de a determina legiuitorul să reflecteze la marja de libertate pe care trebuie să o acorde autorităţilor locale, astfel încât să permită acestora să îşi îndeplinească rolul lor constituţional şi legal, dar să reducă în mod considerabil posibilităţile actorilor locali de a încălca drepturile cetăţenilor.
