Povestea lui Gabriel Apostol din Mizil, unul dintre pompierii prahoveni care au stins incendiile din Grecia
Povestea lui Gabriel Apostol (33 de ani) din Mizil, unul dintre pompierii prahoveni care au stins incendiile din Grecia. „Meseria aceasta nu trebuie privită prin prisma suferinţelor, ci a vieţilor salvate“
Un telefon, o voce agitată la capătul celălalt al firului, un strigăt disperat de ajutor. Se dă alarma.
Câteva minute şi începe lupta contracronometru pentru salvare. Uneori, dintr-un accident, alteori dintr-un incendiu, în alte situaţii din ape învolburate... La finalul unor astfel de acţiuni, se face bilanţul. De fiecare dată, salvatorii speră ca viaţa să câştige.
Nu întotdeauna le iese o astfel de contabilitate. Nu puţine sunt momentele în care tabloul dezastrului şi al morţii îi cufundă în lacrimi, le trezeşte deopotrivă compasiune, revoltă, dar şi întrebări. Oare au făcut tot ce puteau, tot ce trebuia? Însă n-au timp prea mult de lamentare. Un alt apel, alte cazuri, alte persoane îi aşteaptă, agăţându-se de ei ca de-o mână a lui Dumnezeu... 
Aşa s-a întâmplat şi în vara lui 2021, când pompierii români s-au alăturat misiunilor de salvare şi de stingere a focului din Grecia.
O imagine a Iadului coborât pe Pământ. Case mistuite de flăcări în câteva minute, păduri întregi cu toate vieţuitoarele, transformate în scrum, chipuri împietrite de durere şi spaimă.
Echipajele de pompieri erau implorate să pună capăt prăpădului care părea că va înghite tot. 
O imagine a haosului din Grecia o păstrează şi George Gabriel Apostol (33 ani) din Mizil, unul dintre cei 22 de pompieri prahoveni care s-au oferit, în mod voluntar, pentru a lua parte la acţiunile din statul elen.
Timp de opt zile, cât a intervenit alături de colegi din toată ţara, cât şi de salvatori greci, Gabi Apostol a trăit între viaţă şi moarte, între disperare şi speranţă, între pierdere şi solidaritate. Pe de-o parte era focul care înghiţea totul, pe de alta îi vedea pe oamenii afectaţi mai uniţi ca niciodată şi făcând tot ce le stătea în putinţă pentru a se ajuta între ei, dar şi pentru a le asigura provizii de mâncare şi apă salvatorilor.
După o săptămână de luptă cu flăcările, pompierii au reuşit să stingă focarul din Evia. Au plecat mulţumiţi că şi-au îndeplinit misiunea, dar cu sufletul „ghem“ de ceea ce ne poate rezerva viaţa şi de uşurinţa cu care putem pierde tot. 
Pentru Gabi Apostol a fost prima misiune externă şi cea mai solicitantă dintre toate.
Deşi se luptă cu flăcările şi celelalte tipuri de dezastre încă de la 19 ani, de când a ales să îmbrace haina de pompier, misiunea din Grecia l-a marcat cel mai puternic. Probabil şi pe mulţi dintre colegii săi...
Am ales să-l aducem, astăzi, pe el în prim-plan ca reprezentant a acestui personaj-colectiv: pompierul.
Şi asta pentru că este un exemplu pentru generaţia tânără, pentru că, în timp ce unele persoane de vârsta sa aleg calea teribilismului, Gabi Apostol a ales-o pe cea a conştientizării şi a salvării. L-a avut ca model pe tatăl său, tot pompier, şi sub „aripa“ căruia şi-a început cariera şi de la care „a furat“ tot ce a considerat că-i va fi de folos pe parcurs. A completat orele de instruire cu cursuri postliceale în domeniul sanitar, pentru a acorda primul ajutor aşa cum trebuie. Nu a ţinut cont de pericolul meseriei, de faptul că weekend-ul şi Sărbătorile sunt de multe ori „ture de serviciu“, nu l-a împiedicat nici poveştile tragice din astfel de intervenţii, ci şi-a dorit să devină „omul potrivit la momentul potrivit“ şi să plece tot timpul către misiuni cu gândul că va salva. 
Cu tatăl său a mers şi la prima sa acţiune de descarcerare, un accident cu patru victime la Tătaru. Toţi decedaţi.
Cel mai tânăr a fost şoferul care avea doar 19 ani. „Cred că intervenţia asta m-a marcat prima dată şi prin numărul mare de victime, dar şi prin faptul că şoferul avea aceeaşi vârstă ca mine. Dar am trecut. Trebuie să lucrezi cu psihicul tău şi să treci repede pentru a te putea implica în alte acţiuni“, ne-a mărturisit Gabi Apostol. Iar muzica şi turele cu bicicleta pe dealurile din vecinătatea Mizilului îl ajută să se deconecteze.
De-a lungul celor 14 ani de carieră, au urmat nenumărate evenimente. A văzut râuri de lacrimi, a încercat să-i convingă pe cei afectaţi că atât timp cât trăiesc vor putea lua totul de la capăt... Pentru a nu se ajunge aici, se implică şi în acţiuni de prevenire, la fel cum spune „prezent“, de fiecare dată, şi în acţiunile umanitare. Imaginea copiilor care suferă îl impresionează cel mai tare..., dar şi a părinţilor care îşi plâng copiii pierduţi. 
Este unul dintre pompierii mobilizaţi în acţiunile de căutare a celor patru copii pe care, în vara lui 2019, i-a înghiţit  viitura de la Sângeru. 
Doar că Gabi Apostol nu-şi priveşte meseria prin prisma suferinţelor, ci a vieţilor salvate. Altfel, nici nu ar fi rezistat...  
Foto: ISU Prahova şi arhiva personală Gabi Apostol