Ne-am săturat de scuze! (Scrisoare deschisă a jurnalistului Claudius Dociu)
Către: Parlamentarii de Prahova, Consiliul Judeţean Prahova, Prefectura Prahova, Primăria Municipiului Ploieşti, Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, Poliţia Municipiului Ploieşti, Poliţia Locală etc
 
Stimate doamne şi stimati domni,
 
Nu mă adresez dv. în calitate de Preşedinte al Filialei Prahova a UZPR şi membru în Consiliul Director al acestei Uniuni care reuneşte ziarişti din toată ţara.
Nu vă scriu nici în calitate de Past President al Rotary Club Ploieşti şi Secretar al acestei organizaţii care s-a implicat in ultimele trei decenii în numeroase proiecte caritabile la nivelul oraşului şi judeţului.
Nu vă transmit acest mesaj nici în calitate de antreprenor care contribuie prin taxele şi impozitele pe care le plăteşte la bugetul din care cu toţii sunteţi retribuiţi.
Prefer să vă scriu din postura de cetăţean al acestui oraş, în care m-am născut, am crescut şi m-am format şi căruia simt că îi datorez la rândul meu ceva. Tocmai de aceea, m-am implicat şi am susţinut în ultimii zece ani numeroase proiecte şi iniţiative care şi-au propus să schimbe în bine imaginea oraşului şi viaţa locuitorilor săi. M-am străduit de asemenea de când mă ştiu să mă conformez regulilor de convieţuire civilizată şi să le acord respectul cuvenit tuturor celor care fac parte din comunitate.
Cu atât mai mult, mă doare profund să văd ce se întâmplă cu oraşul nostru, în care valori precum bunul simţ, respectul, omenia, solidaritatea au ajuns, se pare, pe cale de dispariţie.
Este suficient să ieşiţi din birouri şi să vă uitaţi în jur, la mizeria de pe străzi, la maşinile parcate în dispreţul pietonilor, la traficul de coşmar, la autobuzele în care călătorii se simt în nesiguranţă, la locurile de joacă periculoase pentru copii şi la alte numeroase aspecte care fac Ploieştiul să arate ca într-un vis urât.
Un vis în care cerşetorii agresivi se amestecă printre şobolanii care caută în gunoaiele abandonate peste tot, în care spitalele sunt locuri de care mai bine nu te apropii dacă vrei să rămâi în viaţă, un vis şi un oraş în care respirăm prin toţi porii o otravă care ne distruge sănătatea, nouă şi copiilor noştri.
Dacă veţi ridica privirea din hârtiile în care căutaţi circumstanţe care să explice de ce nu puteţi face nimic pentru a schimba lucrurile în bine, veţi constata, poate, că toate (sau aproape toate) problemele oraşului decurg din dispreţul faţă de respectarea regulilor, apărut şi el ca o consecinţă firească a lipsei de intransigenţă în materie de aplicare a legii.
Fie că vorbim de poliţia locală sau de poliţia naţională, de garda de mediu sau de organismele de control ale autorităţilor locale, numitorul comun al acestor instituţii şi al multor altora este inventarea de scuze pentru neimplicare.
Oameni buni, nu vă obligă nimeni sa staţi în acele posturi şi să încasaţi acele salarii, poate prea mici după părerea voastră, dar cu siguranţă prea mari în raport cu eficienţa voastră. Când aţi candidat sau aplicat pentru acele posturi, v-aţi asumat, îmi imaginez, şi nişte responsabilităţi faţă de contribuabilii care vă plătesc şi ale căror interese trebuie să le apăraţi. Iar dacă nu ştiaţi asta, aţi aflat-o acum.
Respectaţi-vă, aşadar, obligaţiile faţă de oameni, faţă de membrii acestei comunităţi. Renunţaţi la disputele derizorii dintre voi şi partidele voastre, care nu au nicio legătură cu interesul public, şi încercaţi sa reinstauraţi ordinea într-un oraş scăpat de sub control.
Ploieştiul nu este nici al vostru, nici al celor care v-au numit în acele funcţii. Este al locuitorilor săi şi, dacă nu veţi înţelege asta, nu aveţi ce căuta nici în acele poziţii, dar nici în acest oraş.
Încetaţi să vă plângeţi că nu aveţi cu ce. Dacă nu aveţi cu ce, plecaţi, demisionaţi şi lăsaţi-i pe alţii să încerce să găsească soluţii. Iar dacă aveţi şi voi soluţii, aplicaţi-le, ce mai aşteptaţi?
Ploieştenii merită un oraş de care să fie mândri, iar dacă voi nu aveţi capacitatea să ne oferiţi un astfel de oraş, măcar spuneţi-ne, ca să ştim că nu putem conta pe voi!
Spuneţi-ne, ca să ştim că suntem pe cont propriu!
Spuneţi-ne, ca să ştim şi să acţionăm în consecinţă!
Iar dacă nu veţi spune nimic, vom şti că totul depinde doar de noi şi că trebuie să ieşim din expectativă pentru a ne lua Ploieştiul înapoi!